Vladimir Jurăscu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vladimir Jurăscu
Date personale
Nume la naștereVladimir Jurăscu
Născut24 aprilie 1927
Chișinău, România Mare
Decedat16 iunie 2020 (93 de ani)
Timișoara, România
Activitate
Ani de activitate1952-2020

Vladimir Jurăscu (n. 24 aprilie 1927, Chișinău – d. 16 iunie 2020, Timișoara) a fost actor român de teatru și film.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Vladimir Jurăscu s-a născut pe 24 aprilie 1927, la Chișinău. Vladimir Jurăscu a interpretat roluri importante în marile teatre ale României, iar 45 de ani a fost actor al Teatrului din Timișoara, devenind, prin întreaga sa activitate, un reper în viața și în memoria culturală a orașului Timișoara. A fost un interpret prestigios al operei eminesciene.[1]

Actorul Vladimir Jurăscu, a murit la 93 de ani.

În decursul timpului i s-au conferit medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” (6 noiembrie 2000)[1] și Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de cavaler (1 iunie 2002).[2]

Roluri în teatru[modificare | modificare sursă]

  • Sile în „Mobilă și durere” de Teodor Mazilu
  • Despot în „Despot vodă” după Vasile Alecsandri
  • Hallmar în „Rața sălbatică” de Ibsen
  • celebrul Bască din „Studiu osteologic...” de D.R. Popescu
  • Marchizul în „Velasquez” de A.B. Vallejo
  • Ferapont în „Trei surori” de Cehov
  • Agamiță Dandanache în „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale

Filmografie selectivă[modificare | modificare sursă]

  • Pe răspunderea mea (1956)
  • Tunelul (1966)
  • Columna (1968)
  • Pe aici nu se trece (1975)
  • Trenul vieții (1998)
  • Italiencele (2004)
  • Ulita spre Europa (2004)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Decretul nr. 439 din 6 noiembrie 2000 privind conferirea medaliei comemorative „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” Arhivat în , la Wayback Machine., publicat în Monitorul Oficial nr. 643 din 11 decembrie 2000.
  2. ^ Decretul nr. 488 din 1 iunie 2002 privind conferirea unor decorații naționale, publicat în Monitorul Oficial nr. 384 din 5 iunie 2002.