Vladimir Ikim
| Vladimir Ikim | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (84 de ani)  Vărzăreștii Noi, raionul Călărași, Republica Moldova |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | preot |
| Funcția episcopală | |
| Premii | Ordinul Prietenia Popoarelor[*] orden prepodobnogo Sergia Radonejskogo II stepeni[*] Ordinul Sfântul Serghie de Radonej, gradul I[*] Ordinul Sfântului Întocmai cu Apostolii, Marele Cneaz al Vladimir[*] Order of Holy Prince Daniel of Moscow 3rd class[*] orden sveatogo blagovernogo kneazea Daniila Moskovskogo II stepeni[*] Řád přátelství[*] ()[1] iubileinaia medal «1000-letie prestavlenia sveatogo ravnoapostolnogo kneazea Vladimira»[*] () Doʻstlik (orden)[*] Ordinul Danaker[*] medal «Dank»[*] medal «Za sodrujestvo vo imea spasenia»[*] Ordinul Sf. Serafim din Sarov[*] Q80671484[*] |
Modifică date / text  | |
Vladimir Ikim, pe numele laic Vasili Ichim, (în rusă Владимир Иким; n. , Vărzăreștii Noi, raionul Călărași, Republica Moldova) este un episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, mitropolit de Omsk (din 2011).
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în satul Vărzăreștii Noi din județul Lăpușna, România interbelică (actualmente în raionul Călărași, R. Moldova), într-o familie de țărani.[2] După absolvirea școlii medii, a intrat la seminarul din Odesa, absolvindu-l cinci ani mai târziu, în 1963.[3] În 1959, chemarea la serviciul militar l-a obligat să părăsească studiile pentru un an. În anul absolvirii seminarului, a început studii teologice superioare la Academia Teologică din Moscova. În calitate de student al acesteia, la 27 iunie 1965, și-a făcut jurămintele perpetue la parohia Troițko-Sergheievski înaintea arhimandritului, Platon. La 1 august al aceluiași an, mitropolitul Krutițki și Pimen din Kolomna l-au rânduit ierodiacon. La 4 februarie 1966 a fost hirotonit preot de către episcopul Filaret de Dmitriev. Un an mai târziu, și-a finalizat cu succes studiile, obținând titlul de candidat la teologie.
În 1971 a fost promovat egumen. Șapte ani mai târziu, prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, el a fost temporar delegat în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Cehă și Slovacă ca preot paroh al parohiei etnice rusești la biserica din Karlovy Vary. După deschiderea în 1979 a reprezentanței oficiale a Patriarhiei Moscovei din același oraș, Vladimir, deja în calitate de arhimandrit, a devenit primul său conducător (a ocupat această funcție până la 27 mai 1988).
La 20 iunie 1990 a fost atribuit eparhiei Tașkentului și Asiei Centrale ca episcop ordinar. La 25 februarie 1991 a fost ridicat la demnitatea arhiepiscopului, iar la 25 februarie 2002, cea de mitropolit.
La 17 iunie 2010, în legătură cu izbucnirea conflictului etnic din Kârgâzstan, el a chemat toți cetățenii țării, inclusiv cei care constituie majoritatea musulmanilor, să oprească violența. Adresându-se adepților Islamului, el s-a referit la etica coranică.[4]
La 27 iulie 2011, prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost transferat la Catedrala din Omsk.[5]
În 2011, i s-a acordat ordinul kirghiz de „Danaker”.[6]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ (PDF) http://www.prazskyhradarchiv.cz/archivKPR/upload/rp.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Владимир (Иким) – митрополит Ташкенсткий и Среднеазиатский”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Владимир, митрополит Омский и Таврический (Иким Василий Захарович)
- ^ Митрополит Бишкекский Владимир призвал жителей Киргизии остановить кровопролитие
- ^ ЖУРНАЛ № 66
- ^ Митрополит Владимир (Иким) награжден государственным орденом Киргизии «Данакер»
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- ru Владимир, митрополит Омский и Таврический (Иким Василий Захарович)
- ru Публикации на сайте «Русская линия»
- ru Труды и награды Митрополита Владимира
- ru В годовщину интронизации Святейшего Патриарха Кирилла ряд архиереев Русской Православной Церкви удостоены церковных наград
| Control de autoritate |
|  |
|---|