Vertebră

Vertebrele sunt oase ce constituie coloana vertebrală a animalelor din subîncrengătura Vertebrata.

Structura osoasă

Vertebrele sunt formate din:

• Corpul vertebrei (corpus vertebrae), structură cilindrică situată în partea anterioară a vertebrei și care prezintă două fețe și o circumferință; cele două fețe (superioară și inferioară) sunt formate în centru din țesut spongios și la periferie dintr-un inel subțire de tesut osos compact.
• Arcul vertebrei(arcus vertebrae), structură situată în partea postero-laterală a vertebrei; este format din:

• pediculul arcului vertebral (pediculus arcus vertebrae) care leagă arcul vertebrei de corp și care prezintă pe marginea superioară incisura vertebrală superioară (incisura vertebralis superior) iar pe marginea inferioară incisura vertebrală inferioară (incisura vertebralis inferior). Prin suprapunerea vertebrelor, incisurile a două vertebre vecine delimitează gaura intervertebrală (foramen intervertebrale) prin care trec nervii spinali.
• procesul transvers (processus transversus) sub forma a două prelungiri orientate lateral, pornind de pe părțile laterale ale arcului vertebral;
• procesul articular superior (processus articularis superior) și procesul articular inferior (processus articularis inferior), fiecare în număr de două, pentru articularea cu procesele corespunzatoare ale vertebrelor superioară și inferioară;
• lama arcului vertebral (lamina arcus vertebrae), în număr de două, situate între procesele articulare și procesul spinos, avand direcție oblică, inferioară și posterioară.
• procesul spinos (processus spinosus), proeminență posterioară și mediană ce prezintă un vârf orientat posterior, o bază corespunzând lamelor arcului vertebral, două fețe laterale și două margini, superioara și inferioară.

• Gaura vertebrală (foramen vertebrale), delimitată între corpul și arcul vertebrei, formează, prin suprapunere, canalul vertebral (canalis vertebralis) care adăpostește măduva spinării (medulla spinalis) și meningele spinal (meninges spinalis).

Caractere regionale ale vertebrelor

a) Vertebrele cervicale (vertebrae cervicales)

• Corpul vertebrei: este mic, alungit transversal, având lateral și superior două prelungiri: apofizele uniciforme(neomologate NI);
• Procesul transvers: prezintă la bază gaura transversară (foramen transversarium) pentru artera și vena vertebrală; vârful este bituberculat prezentând un tubercul anerior și unul posterior (tuberculum anterius et posterius). Pe fața superioară, concavă, prezintă șantul pentru nervul spinal (sulcus n. spinalis).
• Proc. spinos scurt, bituberculat și puțin înclinat.
• Proc. articular: cu fețele articulare plane, orientate intermediar între planul frontal și orizontal.
• Gaura vertebrală: triunghiulară.

b) Vertebrele toracice(vertebrae toracicae)

• Corpul vertebrei: este intermediar ca mărime între vertebrele cervicale și lombare; prezintă lateral fața costală superioară și inferioară (fovea costalis superior et inferior) pentru articulația cu fața articulară a capului coastei.
• Proc. transvers: prezintă fața costală transversală (fovea costalis transversalis) pentru articularea cu fața articulară de pe tuberculul costal.
• Proc. spinos: unic, lung, foarte mult inclinat inferior.
• Proc. articular: cu fețele articulare plane orientate în plan frontal.
• Gaura vertebrală: cilindrică.

c) Vertebrele lombare (vertebrae lombales)

• Corpul vertebrei: cel mai vouminos, reniform, cu concavitatea posterior.
• Proc. transvers și spinos: de dimensiuni reduse, se numește proces accesor (processus accesorius), anterior de care se găsește procesul costal (processus costarius), de dimensiuni mai mari, reprezentând fostele coaste lombare.
• Proc. articular: cu fețele articulare cilindrice, concaave la cele superioare și cilindrice la cele inferioare; postero-lateral de procesul articular superior se găsește procesul mamilar (processus mamilaris).

d) Sacrul (os sacrum) este un os median, impar, format prin sudarea vertebrelor sacrale. Este orintat cu fața concavă anterior și cu baza superior.

Sacrul prezintă:

• fața pelvină (facies pelvina) concavă, privește anterior și inferior; pe ea se văd, median, corpurile celor cinci vertebre sacrale, separate prin patru linii transverse (lineae transversae), la ale căror laterale se află patru perechi de orificii numite găurile sacrale anterioare (foramen sacralia pelvina) prin care ies ramurile anterioare ale nervilor sacrali.
• fața dorsală (facies dorsalis), convexă, orientată posterior și superior; median se găsește creasta sacrală mediană (crista sacralia mediana) formată prin sudarea proceselor spinoase; de o parte și de alta a ei se află succesiv, dinspre medial spre lateral: creasta sacrala intermediara (crista sacralia intermedia) formată prin sudarea proceselor articulare ale vertebrelor sacrale, gaurile sacrale posterioare (foramen sacralis dorsalia), în numar de patru perechi, prin care trec ramurile posterioare ale nervilor spinali, și creasta sacrală laterală formată prin sudarea proceselor transverse.
• baza sacrului (basis ossis sacri), care privește superior și anterior; prezintă, anterior, fața superioară a corpului vertebrei S₁, posterior de care se află orificiul superior al canalului sacral; pe coloana vertebrală ca întreg, corpurile vertebrelor L₅ si S₁ formează un unghi proeminent anterior numit promontorium. Lateral se află procesul articular al lui S₁;
• pars lateralis situată lateral, prezintă fața articulară (facies articularis) pentru articulația cu fața corespunzătoare de pe coxal, formând articulația sacro-iliacă. Posterior de fața articulară se află tuberozitatea sacrala (tuberositas sacralis) pentru inserția ligamentelor sacroiliace interosoase (ligg. sacroiliaca interossea);
• vârful sacrului (apex ossis sacri) orientat inferior se articuleaza anterior cu coccisul; posterior se află hiatusul sacral (hiatus sacralis) care reprezintă orificiul inferior al canalului sacral; pe părțile laterale ale hiatusului sacral se află extremitățile inferioare ale crestelor sacrale intermediare, formând coarnele sacrului (cornu sacrale)
• canalul sacral (canalis sacralis) este continuarea în interiorul sacrului a canalului vertebral; în interiorul lui se găsește filum terminale, în jurul căruia nervii sacrali formează coada de cal.

Coccisul (os coccygis) este un os mic, rudimentar, format prin sudarea vertebrelor coccigiene. Superior prezinta cornul coccisului (cornu coccigeum) care se leagă de cornul sacral prin ligamente.

Vertebrele de tranziție

Vertebrele de tranziție sunt situate la extremitățile fiecarei regiuni a coloanei vertebrale.

Atlas este prima vertebră cervicală, de formă inelară, al cărei corp a fost sudat de axis. Ea este formata din două mase laterale (massa lateralis) unite printr-un arc anterior mai scurt și un arc posterior mai lung; fiecare prezintă superior câte o față articulară elipsoidală pentru articulația cu condilul occipital respectiv, fața articulară superioară (facies articularis superior), iar inferior câte o față articulară inferioară (facies articularis inferior), plană, pentru articulația cu axisul.

În partea lor medială se inseră lig. transvers al atlasului (lig. transversum atlantis), care împreună cu arcul anterior formază un inel osteo-fibros, în care se află dintele axisului, posterior de care se găsește gaura vertebrală. Arcul anterior (arcus anterior) prezintă, anterior și median, tuberculul anterior (tuberculum anterius), iar posterior și median, o față articulară ovalară, fovea dentis, pentru articulația cu dintele axisului; arcul posterior (arcus posterior) prezintă posterior și median tuberculul posterior (tuberculum posterior), iar pe fața sa superioară, în apropierea maselor laterale, șanțul arterei vertebrale (sulcus arteriae vertebralis) prin care trec artera vertebrală și primul nerv spinal.

Bibliografie

• Viorel Ranga, Anatomia Omului - Pereții trunchiului Nr.1