VY Canis Majoris

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Soarele în comparaţie cu o stea supergigantă, VY Canis Majoris, considerată cea mai masivă stea cunoscută

VY Canis Majoris (VY CMa) este cea mai mare stea cunoscută de oameni. Este o stea hipergigantă roșie localizată în constelația Câinele Mare. Se află la aproximativ 3900 de ani-lumină față de Pământ. Diametrul stelei este de cca. 1 800 - 2 100 de ori mai mare decât cel al Soarelui. Deși nu e cea mai strălucitoare stea pe care o cunoaștem, este clasată între primele 50. Fiind o stea așa de mare, pierde foarte repede hidrogenul și poate rezista doar câteva milioane de ani.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Mai întâi, steaua a fost catalogată de o magnitudine de 7, la 7 martie 1801, sub numele de „VY CMa” de astronomul francez Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande.[1]

Magnitudinea sa aparentă slabă și variabilă este estimată la 7,9607, mai aproape de 8 decât de 7. Variația luminozității stelei a produs de mult timp bănuiala prezenței unor stele însoțitoare. Observații vizuale din 1957, confirmate de imagini de înaltă rezoluție în 1998, exclud această ipoteză.[2]

VY Canis Majoris comparată cu (de la stânga la dreapta): Betelgeuse, Rho Cassiopeiae, Steaua Pistol și Soarele (prea mic pentru a fi vizibil în această miniatură). Orbitele planetelor Jupiter și Neptun sunt și ele afișate.

Mărimea stelei[modificare | modificare sursă]

În 2006, într-un studiu nepublicat, profesoara Roberta M. Humphreys de la Universitatea din Minnesota estimează raza stelei VY Canis Majoris de la circa 1.800 până la 2 100 de ori cea a Soarelui.[3] Potrivit acesteia, steaua este o hipergigantă roșie foarte mare și luminoasă, cu estimări depășind limitele teoriei stelare.[3] VY Canis Majoris este cea mai mare stea cunoscută, cu un diametru de 2.924.636.400 de kilometri, față de 1.392.684 km, cât are Soarele. Dacă ar înlocui Soarele, steaua VY Canis Majoris ar depăși orbita planetei Saturn.

Alți cercetători, ca Philip Massey, Emily Levesque, Bertrand Plez și Knut A. G. Olsen, cred că steaua ar fi mai degrabă o supergigantă roșie de circa 600 de ori raza solară, ceea ce ar include-o în modelele de structură și de evoluție a stelelor. [4] · [5]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en dsabs.harvard.edu/full/1971IBVS..599....1R Robinson L. J., (1971) Three somewhat overlooked facets of VY Canis Majoris, In: Information Bulletin on Variable Stars, volumul 599, Nr. 1
  2. ^ en M. Wittkowsk, N. Langer, G. Weigelt (1998), Diffraction-limited speckle-masking interferometry of the red supergiant VY Cma, In: Astronomy and d'uneAstrophysics, volumul 340, pp. 39–42, Rezumat în: [1] 1998A%26A...340L..39W&li nk_type=GIF
  3. ^ a b Humphreys, Roberta (13 octombrie 2006). „VY Canis Majoris: the astrophysical basis of its luminosity”. arXiV. 
  4. ^ en Philip Massey, Emily M. Levesque, Bertrand Plez Bringing VY Canis Majoris Down to Size: An Improved Determination of Its Effective Temperature, In: The Astrophysical Journal, volume 646, pp. 1203–1208, august 2006
  5. ^ en Philip Massey, Emily M. Levesque, Bertrand Plez, Knut A. G. Olsen, The Physical Properties of Red Supergiants: Comparing Theory and Observations, 2008, Rezumat, In: Proceedings of the International Astronomical Union, Symposium S250, volume 3, decembrie 2007, pp.97-110, Cambridge University Press, doi=10.1017/S1743921308020383|url text=http://journals.cambridge.org/download.php?file=%2FIAU%2FIAU3_S250%2FS1743921308020383a.pdf&code=bf824ea48d44cd78d990e75cf703ee45

Legături externe[modificare | modificare sursă]