Trebuchet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Trei trebuchete într-o fortăreață medievală din Franța .

Un trebuchet este o mașină de război folosită în Evul Mediu. Acesta mai este numit uneori catapultă cu contragreutate, deoarece este construită pe principiul contragreutății.

Trebuchetul a apărut în secolul al XII-lea, atât în Europa, cât și în Lumea arabă. Se spune că un trebuchet cu o greutate de 160 de kg poate arunca un proiectil pe o distanță de 350 de metri.

Începând cu secolul al XVI-lea, aceste aparate nu au mai fost utilizate, în schimb s-au folosit tunurile decând cu inventarea prafului de pușcă, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea.

Trebuchete se împart în două categorie:

  • Trebuchete manuale (au apărut prima dată în China în secolul al V-lea î.Hr, și proiectilele erau lansate cu ajutorul unor frânghi de care trăgeau soldați);
  • Trebuchetele cu contragreutate (au apărut prima dată în Imperiul Bizantin în secolul al XII-lea, și proiectilele erau lansate cu ajutorul unei greutăți ce se afla în locul frânghiilor , adică la capătul opus al pârghiei) ;