Tratatul de la Apamea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Harta geopolitică a Asiei Mici după tratatul de la Apamea

Tratatul de Apamea din 188 î.Hr. este tratatul de pace dintre Republica Romană și Imperiul Seleucid. După victoriile trupelor romane, Pergamului și Rodosului terestre și navale în fața lui Antioch al III-lea cel Mare, împărat seleucid. Armistițiul a fost hotărât la Apamea, în Frigia.

Tratatul[modificare | modificare sursă]

În tratat, se stipula ca Imperiul Seleucid să renunțe la posesiunile din Europa și Asia Mică, la vest de munții Taurus, să predea toți elefanții de război și să posede doar 20 de nave de război în vreme de pace, conform scrierilor lui Appian. De asemenea, seleucizilor le este interzis să angajeze mercenari de pe teritorul Romei sau să ofere adăpost fugarilor romani. Ca asigurare a păcii, Antioh oferea douăzeci de ostatici (cu excepția fiului său) aleși de consul la fiecare trei ani spre a fi duși la Roma. Este obligat să plătească Republicii despăgubiri de război și să nu dețină, pe viitor, elefanți de război.

Romanii au predat teritoriile seleucide din Anatolia Pergamului și Rodosului, datorită sprijinului acordat în luptele cu Imperiul Seleucid, rămânându-i doar Cilicia și Pamphilia. Astfel, Roma a devenit o puterea a Mediteranei orientale, mulțumită capacității sale de a se alia cu micile puteri ca Pergamul.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]