Titi Botez
| Titi Botez | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  1902, BucureștiBucurești, România  |
| Decedat | 1957, București București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreț artist de înregistrare[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Gen muzical | romanțe, tango, populară |
| Ani de activitate | 1918-1957 |
| Case de discuri | Odeon |
| Discografie | |
| Listă completă | Discografia lui Titi Botez |
Modifică date / text  | |
Titi Botez (n. 1902, București - d. 1957, București) a fost un cântăreț român și un cunoscut interpret de tangouri, romanțe și melodii populare românești din perioada interbelică. În perioada 1932-1934 înregistrează nenumărate discuri la casa Odeon.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în anul 1902 la București, ca fiu al violonistului Titi Botez (1870-1959) și al soției sale Emilia (n. Botezescu). Talentul muzical îl moștenește de la tatăl și de la bunicul său care au fost ambii violoniști. A urmat cursul de canto clasic la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București, după ce trecuse și pe la Conservatoarele particulare Alberto della Pergola și Egizio Massini.
A debutat în 1918 în compania Maximilian-Leonard, la vestita terasă Oteteleșanu, în muzicalul Contele de Luxemburg. După șase ani, a trecut în compania Bulandra-Maximilian-Storin-Manolescu. A jucat în numeroase piese ca: Revizorul, Burghezul gentilom, Aripi frânte, Discipolul diavolului și Dama cu camelii.[1]
În teatrul de revistă a debutat la Vox în 1931.[1] A fost vedeta Teatrului de Revistă Cărăbuș, unde a activat din 1939 până la moartea lui Constantin Tănase, în 1945, jucând în ultimii ani în comediile muzicale ale lui Vasile Vasilache.[1] A cântat și sub bagheta lui Ion Vasilescu la Teatrul de revistă „Alhambra” (până la aducerea lui Ion Dacian de la Opera Română din Cluj), sfârșindu-și prea timpuriu, cariera de solist vocal la Teatrul de Stat de Estradă din Capitală.
Într-un caiet al unui spectacol din epocă[2] era descris astfel:
„Titi Botez. Un cântec bătrânesc depe vremea „când sărmanul tatăl meu era tânăr cum sunt eu”. O verigă între opereta de altădată și cea de azi. Un actor depe vremuri cu mentalitatea de atunci. Un trubadur și un boem.”
A cântat la restaurantele și barurile cele mai rafinate (Zissu, Colonade, Dori-Parc)[3] cu cele mai bune orchestre ale perioadei. A lansat la Radio paginile muzicale de referință ale marilor compozitori ai epocii, precum: Ion Vasilescu, Gherase Dendrino, Elly Roman, Petre Andreescu, Claude Romano, Ionel Fernic, Nello Manzatti, Nicolae Vlădoianu, George Corologos, Mișu Constantinescu.
A fost poreclit de presa românească de atunci „eternul îndrăgostit”.[3]
După moda epocii și cerințele publicului vremii, Titi Botez a cântat și el frumoase tangouri, dintre care se pot menționa, într-o ordine aleatorie: „Adio!”, „Ai să iubești odată și tu!”, „Azi noapte te-am visat...”, „Crizanteme”, „Femeia...eterna poveste”, „Marcitta”, „Mi-e dor de sărutarea ta!”, „O vorbă de mi-ai spune...”, „Ieri, la întâlnire”, „Pentru tine am plâns”, „Săraca păpușică plânge!...”, „Povestea unui pierde-vară”, „Tangolita”, „Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă”, „Un plânset de vioară”.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
A apărut în filmele Bing-Bang în 1935 (film regizat de cuplul umoristic Stroe și Vasilache), Doamna de la etajul II în 1937 (alături de orchestra lui Petrică Moțoi; film pierdut) și Allo, București! în 1944.
Discografie[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Fundația culturală Gheorghe Marin Sepeteanu, București, 2009, ISBN 978-973-88609-7-1
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Directorii Teatrului Savoy, Ion Vasilescu – Ion Golea – George Val, prezintă Floarea din Haway, Operetă în 3 acte de Paul Abraham, Versiunea românească de N. Kirițescu (caiet cu descrierea spectacolului, cca. 1945-1946)
- ^ Teatrul „Savoy”, Ion Vasilescu – Ion Golea – George Val, prezintă Două inimi într'un vals, Operetă de Tudor Mușatescu și V. Timuș după filmul cu acelaș nume, Muzica de: Robert Stolz (caiet cu descrierea spectacolului, cca. 1945-1946)
- ^ a b discogs.com: Titi Botez – Refrene Uitate