Suppo al II-lea de Spoleto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Suppo al II-lea (Suppo al III-lea în cadrul genealogiei familiei Supponizilor) (sau Suppone) (d. cca. 879) a fost duce de Spoleto de la anul 871 până la moarte.

Suppo a fost inițial archiminister și consiliarius al împăratului Ludovic al II-lea. În 869-870, el a călătorit la Constantinopol ca missus dominicus imperial, alături de Anastasie Bibliotecarul, pentru a negocia un tratat de pace cu bizantinii. Pe tot parcursul domniei lui Ludovic al II-lea, Suppo a fost cel mai puternic magnat laic de pe teritoriul Italiei.

Suppo a fost membru al familiei Supponizilor și a devenit rudă cu împăratul Ludovic al II-lea, în urma căsătoriei acestuia cu Engelberga, ca și cu Suppo, conte de Parma, Asti și conducător al Mărcii de Torino, cu care era văr. După moartea lui Ludovic, Suppo l-a susținut mai întâi pe Carloman de Bavaria pentru tronul Italiei. După ce Carol cel Pleșuv a obținut coroana, Suppo s-a împăcat cu acesta, dar în februarie 876 el a fost deposedat de Ducatul de Spoleto, în favoarea ducelui anterior, Lambert I.

Suppo a murit cândva între martie 877 (când este amintit într-un document) și august 879 (când o scrisoare a papei Ioan al VIII-lea deplânge moartea sa).

Soția lui Suppo a fost sora ducelui Eberhard de Friuli, cu care a avut un fiu numit Unroch.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Chris Wickham, Early Medieval Italy: Central Power and Local Society 400-1000, MacMillan Press, 1981.
  • Eduard Hlawitschka, Franken, Alemannen, Bayern und Burgunder in Oberitalien (774-962), 1960