Suillus tridentinus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Suillus tridentinus
Genul Suillus, aici Suillus tridentinus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Suillaceae
Gen: Suillus
Specie: S. tridentinus
Nume binomial
Suillus tridentinus
(Bres.) Singer (1945)
Sinonime
  • Boletus tridentinus Bres. (1881)
  • Viscipellis tridentina (Bres.) Quél. (1886)
  • Boletus extractus Britzelm. (1893)
  • Suillus extractus (Britzelm.) O.Kuntze (1898)
  • Solenia tridentina (Bres.) O.Kuntze (1898)
  • Ixocomus flavus var. tridentinus (Bres.) Quél. (1890)
  • Boletopsis tridentina (Bres.) Henn. (1900)
  • Ixocomus tridentinus (Bres.) Singer (1938)
  • Boletus fulvescens Smotl. (1911)
  • Boletopsis fulvescens (Smotl.) Smotl. (1912)
  • Boletus tridentinus subsp. landkammeri Pilát & Svrček (1949)
Modifică text Consultați documentația formatului

Suillus tridentinus (Giacomo Bresadola, 1881 ex Rolf Singer, 1945) din încrengătura Basidiomycota, în familia Suillaceae și de genul Suillus,[1][2] este o ciupercă comestibilă nu prea răspândită care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. Trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord preponderent în regiuni montane pe sol calcaros din când în când solitar, dar de obicei în grupuri, uneori chiar în tufe mici de 2-3 exemplare, în păduri de conifere și la marginea lor, adesea pe mușchi exclusiv sub larici. Timpul apariției este din iulie până în octombrie (noiembrie).[3][4]

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Bresadola

Numele binomial Boletus tridentinus a fost determinat de renumitul micolog italian Giacomo Bresadola în volumul 1 al operei sale Fungi tridentini novi vel nondum delineati et iconibus illustrati din 1881.[5]

Apoi, în 1945, cunoscutul micolog german Rolf Singer a transferat specia corect la genul Suillus sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 2 al jurnalului micologic Farlowia,[6] fiind și numele curent valabil (2021).

Toate celelalte încercări de redenumire nu sunt folosite, dar acceptate sinonim (vezi infocaseta).

Epitetul se referă la provincia Trentino unde Bresadola a descoperit specia și a fost acasă.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.: Boletus tridentinus
  • Pălăria: are un diametru de 5-15 cm, este cărnoasă și compactă, fiind inițial semisferică cu marginea răsfrântă în jos, prezentând franjuri albicioase ale vălului parțial, apoi convexă și la bătrânețe întins-convexă, dar nu aplatizată, marginea fiind atunci ascuțită și neondulată. Cuticula este ceva încrețită, fibros incarnată, uscată și lucioasă, dar lipicioasă până unsuroasă la umezeală. Se poate separa ușor de pălărie. Coloritul tinde între roșu-portocaliu până brun de scorțișoară, spre margine mai palid, mai mult portocaliu.
  • Tuburile: prezintă sporifere unghiulare de până la 1,2 cm lungime, la început gălbuie, apoi roșu-portocalii care sunt aderate sau ușor decurente la picior neschimbându-și culoarea când pălăria este tăiată.
  • Porii: unghiulari, inițial înguști și gălbui, acoperiți de un văl parțial albicios-gălbui trecător, se lărgesc cu timpul, devenind neregulat unghiulari de mărime diferită, coloritul portocaliu schimbă la maturitate în roșu-portocaliu, la bătrânețe în ruginiu, dar nu reacționează după apăsare.
  • Piciorul: are o înălțime de 6-11 cm și o lățime de 1,2-2,5 cm, este mai mult sau mai puțin cilindric, compact și solid, plin, adesea îngroșat spre bază, la exemplare mai subțiri uneori și îndoit. Fondul cojii galbene este pictată pe deasupra brun-verzui până maroniu. Uneori se poae descoperi o reticulație fină de aceiași culoare, mai ales spre vârf și bază. Prezintă un inel albicios, pielos și efemer. Uneori este doar prefigurat.
  • Carnea: la început fermă și compactă, devine cu timpul moale și spongioasă, inițial de colorit galben deschis până galben-auriu, mai târziu cu nuanțe puternice cărămizii, în primul rând în picior. Se decolorează după tăiere încet roșiatic sau ruginiu. Mirosul este la exemplare tinere imperceptibil, cu avansarea în vârstă slab fructuos, gustul fiind blând.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori netezi, elipsoidali, apiculați spre un vârf, gălbui-verzui, granulați în interior, măsurând 10-15 x 4-6 microni. Pulberea lor este izabel până deschis brun de scorțișoară. Basidiile cuneiforme și granulate pe interior cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 25-35 x 6-10 microni. Cistidele (celule sterile, de obicei izbitoare, situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) cilindric-clavate, încrustate gălbui, măsoară 30-70 x 6-12 microni.[7]
  • Reacții chimice: carnea se decolorează cu Hidroxid de amoniu vinaceu și cu tinctură de Guaiacum doar marginile locurilor tamponate albastru-verzui.[8]
  • S. tridentinus bătrân, lamele și picior
    S. tridentinus bătrân, lamele și picior
  • Ixocomus flavus var. tridentinus (S. tridentinus mai deschis)
    Ixocomus flavus var. tridentinus (S. tridentinus mai deschis)

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Buretele poate fi confundat în primul rând cu Suillus grevillei,[9] mai departe cu alte specii de genul Suillus precum soiuri foarte apropiate, cu toate comestibile, cum sunt: Chalciporus piperatus, sin. Boletus piperatus,[10] Gyrodon lividus,[11] Suillus bovinus,[12][13] Suillus bresadolae,[14] Suillus cavipes,[15] Suillus collinitus,[16] Suillus flavidus,[17] Suillus granulatus,[18] Suillus grevillei,[19] Suillus luteus sin. Boletus suillus,[20] Suillus mediterraneensis sin. Suillus leptopus,[21] Suillus plorans,[22] Suillus sibiricus subsp. helveticus,[23] Suillus variegatus,[24] Suillus viscidus,[25] Xerocomus spadiceus[26] sau Xerocomus subtomentosus[27].

Specii asemănătoare[modificare | modificare sursă]

  • Chalciporus piperatus
    Chalciporus piperatus
  • Gyrodon lividus
    Gyrodon lividus
  • Suillus bovinus
    Suillus bovinus
  • Suillus bresadolae
    Suillus bresadolae
  • Suillus cavipes
    Suillus cavipes
  • Suillus collinitus
    Suillus collinitus
  • Suillus flavidus
    Suillus flavidus
  • Suillus granulatus
    Suillus granulatus
  • Suillus grevillei
    Suillus grevillei
  • Suillus luteus
    Suillus luteus
  • Suillus mediterraneensis sin Suillus leptopus
    Suillus mediterraneensis sin Suillus leptopus
  • Suillus plorans
    Suillus plorans
  • Suillus sibiricus subsp. helveticus
    Suillus sibiricus subsp. helveticus
  • Suillus variegatus
    Suillus variegatus
  • Suillus viscidus
    Suillus viscidus
  • Xerocomus spadiceus
    Xerocomus spadiceus
  • Xerocomus subtomentosus
    Xerocomus subtomentosus

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Acest burete este de calitate mediocră pentru bucătărie. E poate fi pregătit în bucătărie ca hribul murg. La exemplare umede se îndepărtează cuticula lipicioasă (cel mai bine deja în pădure), la cele mai bătrâne și porii. El nu se potrivește pentru uscat.[28]

Un extract din acest burete a dovedit un efect inhibitor asupra trombinei în experimente de laborator.[29]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 46-47, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 526-527 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  5. ^ Giacomo Bresadola: „Fungi tridentini novi vel nondum delineati et iconibus illustrati”, vol. 1, seria 1, Editura J. Zippel, Trento 1881, p. 13
  6. ^ R. Singer: „Suillus tridentinus”, în: „Farlowia”, vol. 2, p. 260
  7. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 912
  8. ^ Wolfgang Klofac: „Schlüssel zur Bestimmung von Frischfunden der europäischen Arten der Boletales mit röhrigem Hymenophor”, în: „Österreichische Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 16, 2007, p. 197
  9. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 526-527, ISBN 3-405-11774-7
  10. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 46, ISBN 3-85502-0450
  11. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  12. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  13. ^ I funghi dal vero, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 376-377, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 528-529, ISBN 3-405-12116-7
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 534-535, ISBN 3-405-12116-7
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 524-525, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 440-441, ISBN 3-405-12124-8
  18. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 87-88, ISBN 3-426-00312-0
  19. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 30, ISBN 3-85502-0450
  20. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 85-86, ISBN 3-426-00312-0
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 514-515 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 522-523 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 536-537, ISBN 3-405-11774-7
  24. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  25. ^ [Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 528-529, ISBN 3-405-12116-7
  26. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 498-499, ISBN 3-405-11774-7
  28. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 99, ISBN 3-453-40334-7
  29. ^ B. Doljak, M. Stegnar, și colaboratori: „Screening for selective thrombin inhibitors in mushrooms”, în: „ Blood coagulation & fibrinolysis - an international journal in haemostasis and thrombosis”, vol. 12, nr. 12, martie 2001, p. 123-128, PMID 11302474

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Heinz Engel, Aurel Dermek, Erhard Ludwig: „Schmier- und Filzröhrlinge in Europa - Die Gattungen: Boletellus, Boletinus, Phylloporus, Suillus, Xerocomus“ Editura H. Engel, Weidhausen lângă Coburg 1996, ISBN 3-926470-08-9* Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Suillus_tridentinus&oldid=13984558