Stéphane Mallarmé

Stéphane Mallarmé, portret de Édouard Manet

Stéphane Mallarmé (n. 18 martie, 1842, d. 9 septembrie, 1898), de fapt cu numele real Étienne Mallarmé, a fost un poet și critic francez.

A cultivat o poezie cerebrală, voit obscură, bogată în sensuri filosofice, de o rară muzicalitate și forță sugestivă. Creația sa ("Herodiada", "După-amiaza unui faun", "Poezii") constituie o expresie viguroasă și originală a poeziei moderne.

Stilul de lucru

Primele scrieri ale lui Mallarmé sunt inspirate din stilul lui Charles Baudelaire, mai tarziu creandu-si propriul stil. El anticipeaza fuziunile dintre poezie si celelalte arte care au inceput sa infloreasca secolul urmator. Cea mai mare parte dintre lucrarile sale a explorat relatia dintre continut si forma, intre text si aranjamente de cuvinte si spatiile de pe pagina. Acest lucru este evidentiat mai ales in ultimul sau poem reprezentativ (“Un coup de des jamais n`abolira le hasard”-“O aruncatura de zaruri nu va elimina sansa”) din anul 1897.

Unii considera ca Mallarmé este unul dintre cei mai dificil poeti de tradus in alte limbi. Dificultatea se datoreaza complexicitatii textului, natura multistratificata, dar rolul cel mai important il are muzicalitatea cuvintelor. Cand poeziile sunt recitate in limba francez, poezia admite sensuri care nu sunt evidente la lecturare. De exemplu in “Sonetul lui Mallarmé”, un vers incepe cu “Ses ongles purs”(“Unghiile ei pure”), prima silaba cand este pronuntata este foarte asemanatoare cu “C`est pure sound”(“Este un sunet pur”). Aspectul poeziei sala este un subiect de analiza musicala, poezia neputand fi tradusa fara a-I schimba sensul.

Opera în general

Poezia lui Mallarmé a fost sursă de inspirație pentru mai multe părți musicale, în special muzica lui Claude Debussy în anul 1894 care interpretează poezia “Prélude à l'après-midi d'un faune” ce creează impresii puternice prin utilizarea unor fraze izbitoare dar izolate. Maurice Ravel pune și el opera lui Mallarmé pe muzică în anul 1913 cu poezia “Trois poèmes”. Alți compozitori ce au folosit opera lui Mallarmé pentru a creea cântece au fost Darius Michaud în anul 1917 cu poezia “Chansons bas” și Pierre Boulez în anul 1957 și 1962 cu poezia “pli selon pli”.

Ultimul film al lui Man Ray, intitulat “Mystères du Château de Dé”(“Misterul din castelul de zaruri”) apărut în anul 1929 a fost puternic influențat de lucrările lui Mallarmé .

Mallarmé este menționat pe larg într-o secțiunea din “Joris-Karl Huysmans À rebours” : ”Acestea au fost capodoperele lui Mallarmé și de asemenea au fost clasate printre capodoperele poeziei în proză, pentru că a combinat un stil atât de magnific pentru ca în sine a fost așa de lină ca o incantație melancolică, o melodie îmbătătoare cu gânduri sugestive irezistibile, sufletul pulsează ca al unui artist sensibil ai căror nervi tremură cu o intensitate pe care le umple cu un extaz dureros”.[Robert Baldick]