Stare naturală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Stare naturală este termenul care defineşte:
- frecvenţa cu care poate fi întâlnit un element chimic în natură (scoarţa terestră, biosferă, atmosferă, hidrosferă) în comparaţie cu alte elemente
- frecvenţa izotopilor acelui element
Elementele cele mai frecvent întâlnite în natură sunt oxigenul, siliciul, iar cele mai rare fiind produsele de dezintegrare ale franciului (astat).
- Elementele din interioriul pământului spre deosebire de cele din scoarţa terestră, s-au scufundat în adâncime datorită unei densităţi mai mari şi deoarece se află într-o stare de agregare fluidă. Nucleul pământului fiind format în mare parte din nichel şi fier.
- Elementele din univers sunt formate în special din hidrogen şi heliu care prin procese nuclere de fuziune au dat naştere la alte elemente.
