Spermophilus brevicauda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Spermophilus brevicauda
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Rodentia
Familie: Sciuridae
Subfamilie: Xerinae
Gen: Spermophilus
Specie: Spermophilus brevicauda
Nume binomial
Spermophilus brevicauda
(Brandt, 1843)[2]
Sinonime[2]
  • S. carruthersi (Thomas, 1912)
  • S. intermedius (Brandt, 1844)
  • S. ilensis (Belyaev, 1945)
  • S. saryarka (Selevin, 1937)
  • S. selevini (Argyropolu, 1941)

Spermophilus brevicauda este o specie de rozătoare din familia Sciuridae.[2] Este găsită în China și Kazahstan. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat-o ca fiind o specie neamenințată cu dispariția.

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Spermophilus brevicauda a fost considerată înainte subspecie a speciei Spermophilus erythrogenys.[1] O filogenie bazată pe date despre secvență moleculară a determinat faptul că S. brevicauda este o specie diferită de S. erythrogenys și de alte două specii din același gen: S. pallidicauda și S. alashanicus.[2][3]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Spermophilus brevicauda este mai mică decât majoritatea speciilor din genul Spermophilus având o lungime a capului și a corpului de 16,5–21 cm și a cozii 3,1–5 cm, având o masă de 143–436 g. Culoarea sa este maro-ocru cu pete distinctive de culoare mai deschisă. Labele picioarelor din spate sunt maro-roșcate la fel cum este și coada și fiecare are lungimea de 2,9–3,8 cm. Totuși, în unele părți ale arealului coada este gălbenie. Cea mai mare lungime a craniului este de 4,2–4,7 cm, iar urechile măsoară fiecare 5–9 mm lungime. Există zone mai pale în jurul ochilor, cu porțiuni de culoarea ruginii situate deasupra și dedesubt.[4]

Răspândire și habitat[modificare | modificare sursă]

Spermophilus brevicauda se găsește în nordul provinciei Xinjiang din China și în Kazahstan. Este alopatrică cu speciile Spermophilus alashanicus și Spermophilus pallidicauda. Este posibil ca habitatul său să fie alcătuit din stepe uscate și tufării semideșertice.[1]

Biologie[modificare | modificare sursă]

Spermophilus brevicauda trăiește singură sau în grup, în vizuini[1] unde hibernează în timpul iernii și trece prin estivație în timpul căldurii excesive a verii. Intrarea vizuinii este adeseori situată la baza unui arbust.[1] Dieta sa include lăstari tineri de la anumiți arbuști, bulbi și tuberculi. Spre deosebire de alte specii cu care este înrudită, Spermophilus brevicauda stă rareori în poziție verticală pe cele două picioare din spate și urletul său de alarmă este un chițăit tăcut.[5]

Stare de conservare[modificare | modificare sursă]

Spermophilus brevicauda are o răspândire largă și se presupune că populația acesteia este mare. Nu se știe dacă populația sa este în creștere sau în scădere, dar este improbabil să scadă într-un ritm suficient de rapid pentru a justifica includerea speciei într-o categorie amenințată. Nu au fost identificate amenințări majore pentru această specie și nu este știut dacă arealul său cuprinde arii protejate. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat-o ca fiind o specie neamenințată cu dispariția.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Smith, A.T. & Johnston, C.H. Spermophilus brevicauda. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. .  Downloaded on 24 November 2020.
  2. ^ a b c d Thorington, R.W., Jr.; Hoffman, R.S. (). „Family Sciuridae”. În Wilson, D.E.; Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. pp. 754–818. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  3. ^ Harrison, R. G. , S. M. Bogdanowicz , R. S. Hoffmann , E. Yensen , and P. W. Sherman . 2003. Phylogeny and evolutionary history of the ground squirrels (Rodentia: Marmotinae). Journal of Mammalian Evolution 10:249–276.
  4. ^ Smith, Andrew T.; Yan, Xie (). A guide to the mammals of China. Princeton University Press. p. 193. ISBN 978-0-691-09984-2. 
  5. ^ A Guide to the Mammals of China