Scoică de lac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Scoica de lac)
Salt la: Navigare, căutare

Scoica de lac trăiește pe fundul bălților și lacurilor. Face parte din familia Corbiculidae.

Alcătuirea corpului[modificare | modificare sursă]

Scoica de lac atinge 10 centimetri lungime și este comună în apele stătătoare europene și asiatice.Este comestibilă,ca și ruda sa din apele curgătoare.Cochilia este alcătuită din două valve ,secretate de manta ca la melc.Dacă este atinsă,scoica strânge repede valvele,pentru a se apăra de dușman.Piciorul are formă de topor.Uriașul scoicilor este tridanca gigas.Cochilia sa măsoară 1,5 metri și cântărește până la 300 de kilograme,iar corpul moale 10 kilograme.Trăiește în Oceanul Pacific și în Oceanul Indian.Mușchii ce acționează valvele sunt atât de puternici,încât scafandrii se feresc de această scoică uriașă,pentru a nu-și prinde piciorul sau echipamentul în această uriașă menghină subacvatică vie.Din sideful unor scoici oamenii confecționează nasturi. .Cochilia are 2 valve prinse una de alta, 2 mușchi: anterior și posterior. Valvele sunt secretate de manta, sunt calcaroase și căptușite de manta. Prezintă 2 orificii numite sifoane: unul mic și unul mare. Corpul este moale, gǎlbui, cǎrnos și învelit de manta. Între corp și manta se gasește Camera Mantalei. Piciorul este un organ musculos, turtit lateral cu aspect de lamǎ de topor. Scoica nu are cap.In camera mantalei se gasesc branhiile, cu rol in respiratie (membrane lamelare, bogat vascularizate care retin oxigenul in apa). Piciorul musculos se infige in mal, tragand corpul si fixandu-l pe fundul apei. Nu are organe de simt. Pipaie cu marginile mantalei. Reactia dintre acidul clorhidric si valva arata ca acesta , la fel ca si cochilia melcului , contine calcar . Pe o valva razuita reactia nu mai are loc , deoarece calcarul a fost indepartat . La exterior valvele sunt acoperite de un strat calcaros , iar in interior sunt captusite cu un strat de sidef.

I. FUNCTIA DE RELATIE Miscarea : Scoica este un animal aproape sedentar . Totusi , ea se poate deplasa incet , infingand piciorul in mal si tragand corpul dupa ea . Sensibilitatea: Daca este atinsa , scoica strange imediat valvele . Aceasta dovedeste ca animalul este sensibil . Scoica pipaie cu marginea mantalei .

Respirația[modificare | modificare sursă]

Odată cu hrana, prin sifonul inferior pătrunde și oxigenul dizolvat în apă. Aceasta scaldă branhiile, lasă oxigenul și se încarcă cu dioxid de carbon pe care îl va elimina prin sifonul superior. Prin mișcarea cililor de pe suprafața branhiilor se formează un curent de apă,necesar respirației.

Hrănirea[modificare | modificare sursă]

O dată cu apa care intră prin sifonul inferior, în cavitatea mantalei pătrund diferite organisme mici, care ajung în gura scoicii, situată sub mușchiul anterior. Gura este înconjurată de 4 foițe cu cili care, prin mișcarea lor, îndreaptă hrana spre orificiul bucal. Resturile nedigerate sunt eliminate prin anus, situat în camera mantalei, deasupra mușchiului posterior. De aici, apa cu resturile nedigarate ,ies prin sifonul superior.

Înmulțirea[modificare | modificare sursă]

Femela depune ouǎle pe branhii, unde are loc fecundația. Din ouǎ ies larvele care stau fixate pe branhii din toamnǎ pânǎ-n primǎvarǎ, apoi se desprind și se fixeazǎ pe branhiile unor pești. După 3-10 sǎptǎmâni apar scoicile mici de 3 mm care cad pe fundul apei și își continuǎ dezvoltarea pânǎ la maturitate. Alte scoici înrudite sunt Scoica de râu și Midia.

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]