Realism romantic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Realismul romantic este un termen estetic care se referă de obicei la artă care combină elemente din romantism și realism. Termenii de „romantism” și „realism” au fost utilizați în diverse moduri,[1] și sunt uneori privite ca fiind opuse.[2][3]

În literatură și artă[modificare | modificare sursă]

Termenul există demult în critica literară.[4] De exemplu, relația lui Joseph Conrad cu realismul romantic este analizată în cartea din 1922 a lui Ruth M. Stauffer Joseph Conrad: His Romantic Realism. Relația lui Liam O 'Flaherty cu realismul romantic este discutată în cartea lui P. F. Sheeran The Novels of Liam O'Flaherty: A Study in Romantic Realism. Fiodor Dostoievski este descris ca un romantic realist în cartea lui Donald Fanger, Dostoevsky and Romantic Realism: A Study of Dostoevsky in Relation to Balzac, Dickens, and Gogol. Istoricul Jacques Barzun⁠(d) susținea că romantismul a fost în mod eronat deosebit de realism[5] și afirma că „...realistul romantic nu clipește în fața slăbiciunii lui, ci își exercită puterea.”[6]

Termenul nu este nou nici în critica de artă.[7] Istoricul artelor John de Baur l-a descris ca „o formă de realism modificată pentru a exprima o atitudine sau un înțeles romantic”.[8] Potrivit lui Theodor W. Adorno, termenul de „realism romantic” a fost folosit de Joseph Goebbels pentru a defini doctrina oficială a artei produse în Germania Nazistă⁠(d), deși această utilizare nu s-a răspândit.[9]

Romanciera și filosoafa Ayn Rand se autodescria drept realistă romantică,[10] și mulți adepți ai obiectivismului care activează în domeniul artelor folosesc acest termen despre propria orientare. Ca parte a esteticii ei, Rand definea realismul romantic ca o ilustrare a vieți „așa cum ar putea să fie și cum ar trebui să fie”.[11] Ea scria: „Metoda realismului romantic este să facă viața mai frumoasă și mai interesantă decât este de fapt, și totuși să-i dea toată realitatea, și chiar o realitate mai convingătoare decât cea a existenței noastre de zi cu zi.”[12]

În muzică[modificare | modificare sursă]

"Realism" în muzică este adesea asociat cu utilizarea muzicii pentru reprezentarea unor obiecte, fie ele reale (ca în „Nunta țărănească” a lui Bedřich Smetana din Má vlast⁠(d)) sau mitologice (ca în Inelul nibelungilor de Richard Wagner). Muzicologul Richard Taruskin⁠(d) discută despre ceea ce el numește „romantismul negru” al lui Niccolo Paganini și Franz Liszt, adică dezvoltarea și utilizarea de tehnici muzicale care pot fi utilizate pentru a descrie sau a sugera creaturi sau obiect „grotești”, cum ar fi „râsul diavolului”, pentru a crea o „atmosferă de teroare”. [13] Astfel, „romantismul negru” al lui Taruskin este o formă de „realism romantic” implementat de virtuoșii secolului al XIX-lea cu intenția de a invoca frica sau „sublimul⁠(d)”.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Stauffer, Ruth M. () [1922]. Joseph Conrad: His Romantic-Realism. Kessinger Publishing. p. 13. ISBN 1-4286-5840-8. It would be wearisome even to enumerate the books and essays that have been written in all languages to define these two terms. 
  2. ^ Abercrombie, Lascelles () [1926]. Romanticism. New York: Barnes and Noble. p. 61. For there is an element directly opposed to romanticism : it is realism. The true antithesis, then, is between romanticism and realism. 
  3. ^ Cowardin Jr., Samuel Pendleton; More, Paul Elmer (). The Study of English Literature. New York: Henry Holt and Company. p. 138. And it follows as a corollary that realism is, on the whole, the opposite of romanticism; for, as we have seen, romanticism is usually bound up with idealism. 
  4. ^ Becker, George J. (). Realism in Modern Literature. New York: Frederick Ungar. p. 102. ISBN 0-8044-2031-9. Essentially exhibiting a paradox, this term has come into being among critics and historians in an attempt to characterize writing of the nineteenth century which is incompletely realistic. 
  5. ^ Barzun, Jacques () [1943]. Classic, Romantic, and Modern (ed. revised second). University of Chicago Press. p. 58. ISBN 0-226-03852-1. I now want to argue against this postponement of the realistic label and to suggest that on the evidence just set forth, romanticism is realism. 
  6. ^ Barzun, Jacques () [1943]. Classic, Romantic, and Modern (ed. revised second). University of Chicago Press. p. 77. ISBN 0-226-03852-1. 
  7. ^ Goodrich, Lloyd; Baur, John I. H. (). American Art of Our Century. New York: Frederick A. Praegar. p. 121. Romantic realism, long a powerful movement in American painting, has unquestionably waned since 1940. It has never disappeared, and some of its finest examples are recent ones, but it is significant that most of the painting reproduced here are by artist now dead or well past their middle years 
  8. ^ Goodrich, Lloyd; Baur, John I. H. (). American Art of Our Century. New York: Frederick A. Praegar. p. 121. 
  9. ^ Dahlhaus, Carl (). Realism in Nineteenth-century Music. trans. by Mary Whittall. New York: Cambridge University Press. p. 58. ISBN 0-521-26115-5. The vague universality of the term 'romantic realism', which helped it to become a catchphrase, led eventually to political misuse as well. ... T.W. Adorno, paradoxically enough, cited Joseph Goebbels, who had spoken of 'romantic realism', evidently in order to signify his approval ... 
  10. ^ Rand, Ayn (). The Romantic Manifesto⁠(d): A Philosophy Of Literature (ed. revised). New York: Signet. p. 167. ISBN 0-451-14916-5. 
  11. ^ Rand, Ayn (). Berliner, Michael S, ed. Letters of Ayn Rand⁠(d). New York: Dutton. p. 243. ISBN 0-525-93946-6. 
  12. ^ Rand, Ayn (). Berliner, Michael S, ed. Letters of Ayn Rand⁠(d). New York: Dutton. pp. 242–243. ISBN 0-525-93946-6. 
  13. ^ Taruskin, Richard (). The Oxford History of Western Music. Volume 3: The Nineteenth Century. New York: Oxford University Press. p. 255 and 264. ISBN 978-0-19-516979-9. 

Referințe[modificare | modificare sursă]