Reacție în lanț proton–proton

Reacția în lanț proton-proton predomină în stele de dimensiunea Soarelui sau mai mici

Reacția în lanț proton-proton este una din reacțiile de fuziune prin care stelele transformă hidrogenul în heliu, alternativa principală fiind ciclul CNO sau Bethe-Weizsäcker. Lanțul proton-proton predomină în stelele de dimensiunea Soarelui sau mai mici.

În general, fuziunea proton-proton poate avea loc numai în cazul în care temperatura (energia cinetică a) protonilor este suficient de mare pentru a depăși forța lor electrostatica reciprocă sau respingerea lui Coulomb. Teoria -că reacțiile proton-proton sunt principiul de bază prin care Soarele și alte stele ard- a fost susținută de către Arthur Stanley Eddington în anii 1920. La acea vreme, temperatura Soarelui era considerată prea mică pentru a depăși bariera Coulomb. Nu era cunoscut insă efectul tunel aplicat de George Gamow la dezintegrarea alfa in 1924.

Reacția în lanț p-p

Primul pas implică fuziunea a două nuclee de hidrogen ¹H (protoni) în deuteriu, eliberând un pozitron și un neutrino, un proton transformându-se în neutron. ¹₁H + ¹₁H → ²₁D + e⁺ + ν_e + 0.42 MeV

Bibliografie

E. Toma Introducere în astrofizică - Structura și evoluția stelelor, Editura Tehnică, București , 1980