RIP

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți RIP (dezambiguizare).

Protocolul de Rutare a Informației (RIP, Routing Information Protocol în engleză) este un protocol de rutare de tip distanta-vector ce implica utilizarea ca metrica de rutare a numărului de pași de rutat (hop count). Prin aceasta, RIP previne apariția buclelor de rutare, utilizând o valoare limita maxima ca număr de pași de rutare pe calea de la sursa la destinație. In general, limita este fixata la 15 (o valoare fixata la 16 reprezinta o distanta de rutare infinita, inoperabila, prin urmare de evitat în selecția procesului de rutare). La începuturi, fiecare ruter capabil-RIP transmitea la fiecare 30 de secunde tabela sa de rutare . In implementările inițiale, tabelele de rutare erau de dimensiuni reduse și prin urmare traficul suplimentar era redus. Problemele apăreau odată cu dezvoltarea rețelelor când, într-adevăr traficul suplimentar de rețea începea sa devina consistent. Odată cu trecerea timpului, acest protocol a fost mai puțin preferat, în comparație cu alte protocoale de rețea precum OSPF sau EIGRP. RIP utilizează UDP ca și protocol de transport și ii este asignat portul cu numărul 520.

Versiuni[modificare | modificare sursă]

S-au stabilit trei versiuni ale acestui protocol: RIPv1, RIPv2 si RIPng.

RIP versiunea 1[modificare | modificare sursă]

Specificația originala de RIP a fost definita în RFC 1058 (Iunie 1988) utiliza rutarea pe baza adresării "classfull". Prin urmare, actualizările periodice, nu includeau și informația de subrețea specifice VLSM, astfel era necesar ca subrețelele existente sa fie toate de aceeași dimensiune. Totodată nu exista suport pentru autentificarea routerelor făcându-l vulnerabil atacurilor asupra rețelei.

RIP versiunea 2[modificare | modificare sursă]

Problemele specifice RIPv2 au fost corectate în RFC 1388 (1993) ulterior fiind standardizate sub denumirea RIPv2 (STD56). Astfel, este posibila transmiterea și a informației de subrețea suportând astfel adresarea CIDR (Classless InterDomain Routing). Limita maxima de 15 rute a fost menținuta în ideea păstrării compatibilității cu versiunea anterioara. Pentru a evita încărcarea inutila a gazdelor ce nu sunt implicate în procesul de rutare, routerele ce au implementat protocolul RIPv2 vor transmite tabela de rutare doar routerelor adiacente utilizând o adresa de tip multicast, 224.0.0.9, spre deosebire de RIPv1 ce utiliza o adresare de tip broadcast (adresate tuturor nodurilor din rețea).

RIPng[modificare | modificare sursă]

RIPng (eng. RIP next generation) a fost definit în RFC 2080 și reprezinta o extensie a lui lui RIPv1 oferind suport pentru IPv6. RIPng trimite actualizări utilizând UDP, pe portul 521, către grupul multicast, pe adresa FF02::9.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • CCNA - Ghid de studiu independent. Editura All. "2007" 
  • Tannenbaum, Andrew ("2004"). Retele de calculatoare. Editura Byblos 

Vezi si[modificare | modificare sursă]