Psihologia copilului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gădiniţă de copii in Afghanistan

Psihologia copilului face parte din psihologia dezvoltării copilului de la naștere până la maturitate. După zoologul și filozoful elvețian „Adolf Portmann” (1897-1982) omul din punct de vedere fiziologic este „o naștere prematură”. Omul este singura viețuitoare de pe pământ care după naștere trebuie să învețe o sumedenie de lucruri.

Datorită acestui fapt este complet dependent de mamă și de ceilalți membri ai familiei sau societății. Ultimele cercetări din neurolgie au dovedit capacitatea plastică deosebită de adaptare a creierului tânăr. Prin aceste descoperiri s-a confirmat teoria că după naștere sunt posibilități mult mai mari de corectare a deficiențelor psihologice avute la naștere, decât la adulți.

Exista mai multe concepte privind dezvoltarea copilului, explicand anumite fenomene din viata adulta din prisma comportamentului copiilor in etapa copilarei.

Insusi parintele psihanalizei [Freud] a creat o paralela intre tipuri de comportamente ale copiilor si modul de manifestare a acestora adulti. Conform acestuia la varsta de 0-2 ani copii trec prin faza orala cand din curiozitate copii exploreaza lumea prin gust, introducand toata obiectele in gura. Pe parcursul cresterii la varsta de 2-4 ani copii intampina faza anala cand invata sa foloseasca olita. Mai apoi cand copilul are intre 4-6 ani acesta trece prin faza genitala cand se redescopera pe sine si sexualitate incepand exploatarea propriului corp, manifestare lipsta de orice tenta de sexualitate.

Freud avem conceptia potrivit careia daca una din acesta faza nu este completa sau copilul nu este lasat sa se manifesta intocmai dorintelor sale va intampina un dezechilibru care ii va marca viata adulta.

Exista mai multe teorii in psihologia copilului si inainte de a merge intr-o directie unilaterala in acesta privinta este bine sa comunicam cu copilul nostru si sa ii ascultam dorintele si nevoile.


Legături externe [modificare]