Principiile jurisprudenței islamice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

,,CALEA CEA MARE ,,sau ,,DRUMUL PRINCIPAL,, sharia este termenul care desemneaza norma dictata de Dumnezeu Profetului sau si constituie legea pe care trebuie sa o respecte orice credincios. Pentru islam, legea NU este expresia unei vointe confirmate de oameni ,ci mai degraba formularea precisa printr-o serie de percepte si de interdictii a vointei ,in privinta fundamentelor generale ale sharia ,Santillana ,1926-1943. Islamul a subliniat de mai multe ori caracterul sau de religie primordiala DIN AL FITRA ,care propune din nou mesajul divin in toata puritatea sa originara ,insa in acelasi timp imblanzeste asprimile legilor precedente ,prea dure pentru oamenii din vremurile din urma[1].

Introducere[modificare | modificare sursă]

Conceptul fundamental pe care se Întemeiază SHARIA este deci cel de libertate sau legalitate IBAHA ,care este considerat adevăratul criteriu pe care s-a sprijnit Dumnmezeu în lucrarea sa de legislator suprem. SHARIA apară drepturile lui DUMNEZEU huquq ALLAH ,reglementand obligațiile față de Creatorul lor pe care oamenii trebuie neaparăt să le respecte ,și in acelasi timp ,protejeaza folosul public maslaha ,in sensul ca impiedica pe credinciosi sa se comporte abuziv in raporturile cu fratii lor .FIQH termen prin care este indicata disciplina care studiază dreptul , s-a focalizat odată cu trecerea timpului asupra definirii aspectelor formale ZAHIR ale comportamentului uman ,neglijând în esența dimensiunea interioară BATIN care face parte din cadrul geberal al SHARIA și care a ocupat în realitate un loc important în opera celor mai vechi învațăți care s-au aplecat asupra studiului legii. Cu toate ca tratatele de drept îl îndeamnă deseori pe credincios să aibă o atitudine corectă ți din punct de vedere sufletesc, e limpede ca în acest domeniu nu pot fi impuse norme juridice ,pentru ca administrarea aceleiași zone aparține exclusiv lui DUMNEZEU . Studiul jurisprudentei este format din doua discipline distincte .Prima se ocupa de temeiurile conceptuale ale dreptului ,asa zisele principii sau izvoare sau USUL ,in timp ce a de a doua se considera consacrarii deducerii normelor pozitive si modalităților de punere în aplicare a acestora ,ramurile sau aplicatiile FURU.Acestea la randul lor sunt impartite in doua domenii principale ,cel al IBADAT ,actele legate de cult ,si cel al MUAMALAT ,care cuprinde normele ce stabilesc raporturile dintre oameni.Primele definesc punct cu punct toate perceptele privind serviciul religios pe care omul il datoreaza lui Dumnezeu ,iar celelate se refera la regulile ce trebuiesc respectate in societate .În cadrul islamului ambele nu reprezintă decat doua modalitati diferite de supunere fata de o porunca divina . In afara de unele exceptii ,in general cu caracter temporar ,varsta ,boala ,oamenii sunt considerati cu totii MUKALLAF ,adica supusi legii ,fie ca acesta se refera la o datorie strcit religioasă sau la un comportament social. Începând cu seful suprem al comunitatii si terminand cu cel mai umil membru al acesteia ,NIMENI nu e in afara acestor servituti și ,prin urmare ,nimeni nu este scutit de respectarea obligatiilor și interdictiilor stabilite de DUMNEZEU .SHARIA defineste orice actiune omeneasca pe bază acestor patru cadre de referință [2].

Clasificare[modificare | modificare sursă]

TOATE FAPTELE sunt astfel CLASIFICATE in 5 mari categorii normative AHAM ,distincte si oarecum simetrice.

FARD[modificare | modificare sursă]

Este categoria actelor absolut obligatorii pe care nimeni nu le poate evita decat in cazuri foarte rare si a caror neindeplinire atrage dupa sine pedeapsa ,ulterior jurisprudenta a introdus o distinctie intre obligatia individuala FARD AL AIN, adica aceea ce revine fiecarui credincios in parte ,cum ar fi de plida ,rugaciunea zilnica ,si obligatia ,,suficienta ,, FARD AL KIFAIA ,care poate fi indeplinita doar de catre comunitate in ansamblul sau ,de exemplu datoria de a lupta pentru credinta[2].

MANDUB[modificare | modificare sursă]

MANDUB sau MUSTAHABB ,e vorba despre actele ,,recomandate ,,sau ,,dezirabile,,care sunt considerate meritorii in diverse grade ,dar a caror neindeplinire nu este pedepsita[2].

MUBAH[modificare | modificare sursă]

MUBAH sau gaiz ,este actiunea licita ,neprevazuta de lege ,pe care credinciosul este liber sa o indeplineasca sau nu,fara ca acest lucru sa fie considerat un merit sau vina[2].

MAKRUH[modificare | modificare sursă]

Prin acest termen este definita categoria actiunilor reprobabile de la comiterea carora credinciosul este sfatuit cu fermitate sa se abtina ,dar a caror comitere nu atrage nicio pedeapsa.Unele scoli au stabilit o gradatie in aceasta categorie ,facand distinctie intre MAKRUH TAHRIMI –un act atat de condamnabil incat e aproape prohibit si MAKRUH TANZIHI –un act condamnabil in masura mai mica[3].

HARAM[modificare | modificare sursă]

Adica ilicite sau nepermise ,categorie in care intra orice actiune cu desavarsire interzisa ,in orice situatie si in orice conditii ,si care ca atare ,poate fi pedepsita in temeiul legii. TOTODATA nu trebuie sa uitam ca nu toate scolile juridice sunt de acord cu privinta introducerii anumitor acte in aceleasi categorii.Un lucru care este considerat de unii juristi recomandabil poate fi considerat de catre altii permis ,in timp ce o actiune reprobabila potrivit unei scoli ,poate fi ,potrivit alteia ,introdusa in categoria actelor nepermise[4].

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Si in cazul legilor,la fel ca in cazul tuturor celor relatate mai sus ,SUNNISMUL a preferat asadar o anumita flexiblitate in privinta optiunilor si ,aparand pozitiile de principiu ,a permis in esenta judecata flexibila.Daca am semnala pozitiile divergente ale diferitelor scoli ,asta nu inseamna ca ar fi vorba de puncte de vedere opuse sau de neconciliat.Odata cu trecerea timpului ,deosebirile dintre anumite scoli au dus in unele cazuri la ANCHILOZAREA stiintei juridice ,redusa tot mai mult la o confuntare sectara menita sa impuna superioritatea uneia dintre parti si la o cazuistica mecanica si sufocanta . Dreptul civil si dreptul musulman este considerat un tot unitar in dreptul musulman ,ce au dat nastere unor ipoteze variate si contrastante ,reyumate si analizate in CILARDO ,1990 . Unii cercetatori au presupus ca sharia nu ar fi un produs original al islamului ,ci mai degraba o rezultanta a combinarii diverselor influiente straine ,romano bizantine ebraice , iar alti cercetatori dimpotriva ,o considera originala intr o mai mare masura ,fara sa ignore aportul strain ,si socotesc ca predominanta e componenta autohtona. Chestiunea este legata de pozitia adoptata in privinta datarii HADITH ,intr adevar daca se considera ca traditiile sunt lucruri fabricate a posteriori ,atunci trebuie admiasa teza confotm careia DREPTUL MSULMAN este un edifciu din al 2 secol de la Hegira, influientat de legile altor neamuri si strain de spiritul originar al islamului ,in schimb ,daca se accepta ,potrivit tendintei predominante astazi ,faptul ca traditiile cu incarcatura juridica sunt vechi si ,in esenta ,autentice ,atunci rezulta ca sharia deriva logica din CORAN si din SUNNA ,dar sa imbogatit prin contributii a caror origine este diversa si a ramas in mod fundamental in concordanta cu invatatura islamica[4].

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Filoramo, Giovanni, Istoria Religiilor 3. Religiile dualiste .Islamul (trad. Hanibal Stanciulescu), Polirom-Bucuresti, 2009

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Filoramo, Giovanni, Istoria Religiilor 3. Religiile dualiste .Islamul (trad. Hanibal Stanciulescu), Polirom-Bucuresti, 2009, p. 181
  2. ^ a b c d Filoramo, p. 181
  3. ^ Filoramo, p. 181-182
  4. ^ a b Filoramo, p. 182

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]