Parcul Rosenau
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Parcul Rosenau sau Rosenaupark este un parc cu o suprafață de 3 hectare din orașul german Nürnberg. El se află în cartierul Kleinweidenmühle situat la vest de Fürther Tor, în fața zidurilor orașului vechi, într-o vale formată pe albia secată a râului Pegnitz.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Începuturi[modificare | modificare sursă]
Zona Rosenau poartă acest nume din anul 1828. Locul era cunoscut până atunci sub numele de Deutschherrenbleiche. Cavalerii Ordinului Teuton au avut aici în Evul Mediu un iaz cu o insulă și o clădire cu scop administrativ. Iazul a fost cunoscut sub numele de Bleichersweiher.
Prima amenajare a unei grădini pe teritoriul actualului domeniu Rosenau a fost realizată în 1815 de administratorul regal Friedrich Wilhelm Bock. Această grădină a fost vândută de văduva lui în 1827 către Johann David Wiß, care a extins grădina și a deschis-o pentru public. Se presupune că numele Rosenau a fost inspirat de Rosina Alexandrina, numele purtat de soția lui J. D. Wiß. Cunoscutul arhitect Carl Alexander Heideloff a construit pentru Wiß în 1840 pe domeniul Rosenau o clădire magnifică denumită Alhambra. Ea a devenit prima gară din Nürnberg. Gradina funcționa ca parc de distracții cu prilejul anumitor sărbători.
Parcul a trecut în 1884, după ce a fost timp de mai bine de 50 de ani o destinație populară a locuitorilor orașului Nürnberg, în administrarea companiei Rosenau-Anlagen-Gesellschaft. Planurile de reamenajare a parcului Rosenau au fost realizate de grădinarul Adolf Kowallek din Nürnberg. Compania a devenit neprofitabilă și a trebuit să fie vândută în 1893 către administrația orașului Nürnberg, care a extins potecile de promenadă și a înzestrat-o cu un sistem de iluminat electric. Parcul a devenit de atunci o zonă verde publică. Multe cărți poștale din perioada imperială și până la cel de-al Doilea Război Mondial depun mărturie pentru faptul că parcul Rosenau cu iazul și mica sa insulă era la fel de popular ca parcul orășenesc Nürnberg.
Dezvoltarea tot mai mare a zonei a determinat scăderea rapidă a debitului apei care se scurgea în iaz în secolul al XIX-lea. După 1945 suprafața iazului s-a redus tot mai mult, iar astăzi aici se află o pajiște cu un loc de joacă pentru copii.
Astăzi[modificare | modificare sursă]
Parcul Rosenau este alcătuit astăzi din pajiști întinse și pâlcuri de copaci bătrâni.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Michael Diefenbacher, Rudolf Endres (Hrsg.): Stadtlexikon Nürnberg. 2., verbesserte Auflage. W. Tümmels Verlag, Nürnberg 2000, ISBN 3-921590-69-8 (online).
- Ute Burkart: Die Rosenau, die Platnersanlage, der Colleggarten und der Cramer-Klett-Park. Vier Kleinparks aus dem 19. Jahrhundert. Entstehung, Entwicklung und Öffentlichkeitsstrukturen bis 1945. Magisterarbeit in der Philosophischen Fakultät I der Friedrich-Alexander-Universität Erlangen-Nürnberg, o. Jahr [1995].
- Helmut Häußler und Norbert Neudecker: Die Rosenau. In: Hermann Glaser (Hrsg.): Industriekultur in Nürnberg. Verlag Beck, München 1980, ISBN 3-406-09198-9, S. 217–220.
- Marga Ruth Mead: Die Rosenau. In: Gudrun Vollmuth: Gärten und Gärtla in und um Nürnberg. Ein Lesebuch nicht nur für Gärtnerinnen und Gärtner. Verlag Walter E. Keller, Treuchtlingen 1995, ISBN 3-924828-67-9, S. 43–47.
- Seit rund 150 Jahren: „Die Rosenau“, Nürnberger Zeitung vom 14. Juli 1962 [Stadtarchiv Nor. 3376.4°].