Parcul Botanic din Timișoara
Parcul Botanic din Timișoara, denumit de localnici și Grădina Botanică, este gândit ca un parc dendrologic și a fost înființat în perioada 1986–1990 de către arhitectul Silvia Grumeza.[1] Acesta este situat în imediata vecinătate a fostei cetăți și cuprinde în prezent 218 specii de plante.[2]
Istoric[modificare | modificare sursă]
Arhitectul Silvia Grumeza a elaborat primul plan al acestui proiect în 1966. În perioada 1986–1990 a urmat plantarea a peste 1.650 de specii de plante de proveniență diversă: parcuri din țară, colecții particulare și schimburi internaționale de semințe.[1] În 1995 a fost pentru prima dată declarat rezervație științifică, cu scopul de a proteja flora locală și exotică.[3]
Descriere[modificare | modificare sursă]
Parcul are utilitate științifică, didactică, educativă și recreativă, pe timp de vară fiind scena unor activități de artă. Având o suprafață de 9,8 ha, a fost împărțit pe mai multe sectoare:[2]
- sectorul Flora ornamentală (1,6 ha), cu subsectorul Colecția de trandafiri;
- sectorul Flora și vegetația României (2,4 ha), cu subsectorul Flora Banatului;
- sectorul Flora regiunii mediteraneene (0,6 ha);
- sectorul Flora Americii (1,8 ha);
- sectorul Flora Asiei (1 ha), cu subsectorul Grădina japoneză;
- sectorul Sistematica plantelor (0,7 ha);
- sectorul Flora medicinală (0,25 ha);
- sectorul Flora tropicală – serele (0,1 ha).
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Daliana Iacobescu (). „Parcul Botanic”. Merg.În.
- ^ a b „Grădina Botanică”. Direcția de Mediu a municipiului Timișoara. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Parcul Botanic, Timișoara”. Welcome to Romania.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Parcul Botanic din Timișoara la Wikimedia Commons
| |||||||
