Oscilația Arctică
Oscilația Arctică (AO) este o variație a diferenței de presiune atmosferică, la nivelul mării, între 20° N și Polul Nord, de la un an la altul. Această variație este legată de intensitatea și de poziția medie a depresiunilor și a maximelor dintre Arctica și latitudinile 37° - 45° N, precum și de cea a vortexului polar. Aceasta acoperă întreaga emisferă nordică, în timp ce alte oscilații similare, cum ar fi oscilația nord-atlantică, acoperă bazine oceanice specifice.
Definiție[modificare | modificare sursă]
Atunci când Oscilația Arctică se află în faza pozitivă, există o diferență de presiune mai mare între 20° N și Polul Nord, cu presiune scăzută în Arctica și presiune ridicată la latitudinile temperate ale planetei. Atunci când este negativă, sistemele se inversează. De obicei, este nevoie de câteva zile până la câteva luni pentru ca situațiile să se inverseze în acest fel, iar acest lucru este cunoscut sub numele de oscilație.[1] Acest model al situației de la suprafață este strâns legat de situația din troposfera superioară și stratosferă. Stratosfera tinde să se răcească în timpul fazei pozitive și, invers, în timpul fazei negative. Acest lucru întărește vortexul polar în faza pozitivă.[2]
 | Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ fr „Des indices pour éclaircir les mystères du climat”. Accesat în .
- ^ en „The Arctic Oscillation and its role in stratosphere-troposphere coupling”. Accesat în .
