Ordonanță (militar)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ordonanță (1802-1812)

În domeniul militar, o ordonanță era un soldat aflat în serviciul personal al unui ofițer. Ofițerul de ordonanță era un tânăr ofițer subaltern atașat unui comandant-șef și care executa diferite misiuni încredințate de superiorul său.

Ordonanțele în armata franceză[modificare | modificare sursă]

Ordonanțele au înlocuit în armata franceză pe militarii denumiți frater care erau ajutoare ale ofițerilor și se ocupau, printre altele, cu bărbierirea acestora. Împăratul Napoleon I avea 12 ofițeri de ordonanță.

Ordonanțele în armatele anglofone[modificare | modificare sursă]

În armatele din țările anglofone, cuvântul „batman” desemnează un servitor militar al unui ofițer. Acest cuvânt provine din cuvântul „bast” din franceza veche, care a devenit „bât” în franceza modernă, adică „omul cu povara”.[1] Inițial, în cavalerie, batman-ul era omul care avea sarcina de a se ocupa de măgarul sau calul care transporta bagajele unui ofițer.[1] Prin extensie, termenul a început să se aplice și servitorului militar ai unui ofițer.

În Armata Statelor Unite s-a folosit numele de „dog robber”, adică „hoțul câinelui”.[2] Acest termen este folosit în bătaie de joc pentru a descrie inventivitatea servitorului în a-i procura ofițerului tot ceea ce își dorește acesta.[2] Originea expresiei este incertă, dar, potrivit unor surse, un ofițer și-ar fi rugat slujitorul să fure osul unei câine, iar ordonanță ar fi îndeplinit sarcina pentru a-și mulțumi superiorul.[3] Începând din 1870, Armata SUA a interzis în regulamentul său transformarea unui soldat în servitor al unui ofițer, dar această practică s-a păstrat până în anii 1890[2] și chiar și în timpul Primului Război Mondial.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b « Batman » în D. Verma, The Sterling Book of Word Origins, Sterling Publishers, New Delhi, 1999.
  2. ^ a b c « dog robber » în Jerold E. Brown, Historical Dictionary of the US Army, Greenwood Press, Westport, 2001.
  3. ^ « dog robber » în Jonathon Green, Dictionary of Jargon, Routledge, 1987
  4. ^ « G3: Private, staff runner, 1918 » în Mark R. Henry, The US Army of World War I, Osprey, Oxford, 2003.