Sari la conținut

Nuriye Ulviye Mevlan Civelek

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nuriye Ulviye Mevlan Civelek
Date personale
Nume la naștereNuriye Ulviye Modificați la Wikidata
Născută1893 Modificați la Wikidata
Hacıvelioba⁠(d), Hüdavendigâr Vilayet⁠(d), Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedată (71 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Kırıkhan⁠(d), provincia Hatay, Turcia Modificați la Wikidata
Cetățenie Turcia Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalistă
activist pentru drepturile femeilor[*]
suffragist[*][[suffragist (activist advocating for the women's right to vote)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba turcă Modificați la Wikidata

Nuriye Ulviye Mevlan Civelek (n. 1893, Hacıvelioba⁠(d), Hüdavendigâr Vilayet⁠(d), Imperiul Otoman – d. , Kırıkhan⁠(d), provincia Hatay, Turcia) a fost o activistă turcă pentru drepturile femeilor, jurnalistă și fondatoare a primei organizații musulmane pentru drepturile femeilor din Turcia. Ea a fondat prima revistă feministă pentru femei din țară.

Nuriye Ulviye Yediç s-a născut în 1893 ca fiica fermierului Mahmut Yediç[2] și a soției sale Safiye Hanım, probabil în satul Hacıvelioba de lângă Gönen.[3] Alte surse denumesc Siria de astăzi drept locul nașterii, dar și Göreme anatolia. Tatăl ei a trebuit să fugă ca circasian din Caucazul de Nord când Imperiul Rus a cucerit regiunea. Întrucât familia trăia în condiții proaste, părinții au decis să o trimită pe fata la Palatul Yıldız [4] [5] A crescut acolo și a învățat regulile curții. Așa cum era obișnuit în Imperiul Otoman, la aceea vreme, ea s-a căsătorit în 1906, la vârsta de 13 ani. Soțul ei, Hulusi Bey, era un frate adoptiv al sultanului și a murit la scurt timp după nuntă.

Cu banii moșteniți, Nuriye Ulviye a fondat Aprilie 1913 revista pentru femei Kadınlar Dünyası („Lumea femeilor”). Doar o lună mai târziu, pe ianuarie. mai 1913, a fondat Osmanlı Müdâfaa-i Hukuk-ı Nisvan Cemiyeti (Societatea otomană pentru apărarea drepturilor femeii), cu scopul de a îmbunătăți oportunitățile educaționale ale femeilor și oportunitățile acestora în viața profesională și de a reforma codul vestimentar.[6] Chiar dacă asociația era în primul rând o organizație de femei musulmane, membrii minorităților etnice și jurnaliști europeni erau de asemenea membri ai asociației.[2] Inițial, revista a fost publicată zilnic. După 100 de numere, au trecut la o publicație săptămânală cu 25 de pagini. Odată cu publicarea primei fotografii a unei femei musulmane, ziarul a spart un tabu. Doar angajații de sex feminin și preponderent jurnaliști erau angajați. [7]

În septembrie 1913, Nuriye Ulviye s-a căsătorit cu jurnalistul și omul politic Rıfat Mevlan (uneori numit si Mevlanzâde Rıfat Bey).[4] [6]

În articolele sale, Mevlan a stabilit obiective clare, inclusiv drepturile femeilor de a avea acces la învățământul superior, salarii egale și admiterea în serviciul public. Ea a repetat mereu că o îmbunătățire a nivelului de trai al femeilor ar îmbunătăți și situația bărbaților.[6] Ea a susținut, de asemenea, purtarea unui batic în locul unui voal, a cerut drepturi egale în căsătorie și a condamnat căsătoriile aranjate.[8] Datorită angajamentului lor, femeile au obținut de fapt îmbunătățiri: încă din 1913, șapte femei au fost angajate în centrala telefonică, iar în 1914 s-a deschis Universitatea pentru femei İnâs Darülfünunu, oferind cursuri de știință și literatură. [9] Din 1913 până în 1914, Kadınlar Dünyası a publicat și o ediție franceză, care trebuia să promoveze dialogul între activistele drepturilor femeilor europene și otomane. [2]

Kadınlar Dünyası a fost publicat până la 21. Mai 1921.[6] În acest moment, Războiul de eliberare turc era în plină desfășurare, iar soțul lui Mevlan a fost deportat în 1923 ca susținător al mișcării de independență kurde [10] și ca adversar al lui Mustafa Kemal Ataturk.[5] [4] 1927 Mevlan a divorțat și a condus o pensiune studențească. În 1931 s-a căsătorit cu Ali Muharrem Civelek, un student la medicină care locuise în pensiunea ei în timpul studiilor sale.[3] După finalizarea cu succes a studiilor, cuplul a părăsit Istanbulul și s-a mutat la Kırıkhan.

Civelek a murit acolo în 1964 și a fost îngropat în cimitirul Asri din Antakya.[6]

După moartea ei în 1967, biblioteca orașului din Kırıkhan a primit numele ei. Există, de asemenea, o stradă în Kırıkhan care îi poartă numele.[5] Soțul ei a construit o fântână la cimitirul Asri, care îi poartă și numele. În 1967 Consiliul Femeilor din Turcia (turcă Türkiye Kadınlar Konseyi) a pus o placă memorială în cimitir.[6]

  1. ^ http://web.archive.org/web/20160321023013/http://istanbulkadinmuzesi.org/en/nuriye-ulviye-mevlan-civelek  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c Serpil Çakır: Mevlan Civelek, Ulviye (1893–1964). In: Francisca de Haan, Krasimira Daskalova, Anna Loutfi: Biographical Dictionary of Women's Movements and Feminisms in Central, Eastern, and South Eastern Europe: 19th and 20th Centuries. Central European University Press, Budapest 2006, S. 336–339, hier:S. 336–337 (Online)
  3. ^ a b Serpil Çakır: Nuriye Ulviye Civelek Hayati, Türkiye Cumhuriyeti Kültür ve Turizm Bakanlığı, 2016 (türkisch)
  4. ^ a b c Zuhal Özden: Arhivat în , la www.demokrathaber.net Error: unknown archive URL, Demokrat Haber, Istanbul 9. März 2015
  5. ^ a b c Serap Canbek: İlk Çerkes feminist Ulviye Mevlan Civelek Arhivat în , la Wayback Machine., Jineps Gazetesi, Istanbul
  6. ^ a b c d e f Lyndall von Dewitz: Nuriye Ulviye Mevlan Civelek Arhivat în , la Wayback Machine., Frauenmuseum Istanbul⁠(d)
  7. ^ Elife Biçer-Deveci: Die osmanisch-türkische Frauenbewegung im Kontext internationaler Frauenorganisationen. V&R, Bonn University Press, Göttingen/Bonn 2017, S. 106
  8. ^ Vuslat Devrim Altınöz: The Ottoman Women's Movement: Women’s Press, Journals, Magazines and Newspapers from 1875 to 1923. Masterarbeit an der Miami University, Oxford (Ohio), S. 18 (Online)
  9. ^ İnas Darülfünunu ve Kadınlar Dünyası Dergisi, İnas Darülfünunu/İstanbul Kadın Müzesi/Bianet, S. 1
  10. ^ Hakan Ozoglu: Kurdish Notables and the Ottoman State: Evolving Identities, Competing Loyalties, and Shifting Boundaries. SUNY Press, Albany 2012, S. 83, 161 (Online bei Google Books)