Nanobotică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Nanobotica (sau Nanorobotică) este un domeniu al tehnologiei emergente care se ocupă cu crearea de roboți ale căror componente sunt de regulă de mărimea unei molecule sau unui nanometru (10−9 metri)[1]. Mai concret, nanorobotica se referă la nanotehnologie[2], disciplină de inginerie ce proiectează și construiește nanoroboți, ce au caracteristici de mișcare, prelucrare și transmiterea de informații, executarea de programe, etc.

Nanomașinile sunt în mare măsură în faza de cercetare-și-dezvoltare[3], deși unele mașini moleculare primitive și nanomotoare au fost deja testate. Un exemplu este un senzor cu un comutator de aproximativ 1,5 nanometri, capabil de numărarea moleculelor specifice într-un eșantion chimic. Primele aplicații utile ale nanomașinilor ar putea avea loc în domeniul tehnologiei medicale[4], unde ar putea fi utilizate pentru a identifica și distruge celulele canceroase[5]. O altă aplicație potențială este detectarea de substanțe chimice toxice, precum și măsurarea concentrațiilor acestora, în mediul înconjurător. Rice University a demonstrat o nanoauto (nanocar) dezvoltată printr-un proces chimic, inclusiv Buckminsterfullerene pentru roți. Acesta este acționat prin controlarea temperaturii mediului și prin poziționarea unui microscop cu efect de tunel.

O altă definiție descrie nanobotul ca o mașină capabilă să interacționeze cu precizie cu obiectele la scară nanometrică, sau abilitatea de a manipula obiecte din aceasta.

Nanoroboții sunt capabili să-și creeze copii/dubluri, adică să se reproducă, aceștia fiind numiți replicatori[6].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vaughn JR. (2006). „Over the Horizon: Potential Impact of Emerging Trends in Information and Communication Technology on Disability Policy and Practice”. National Council on Disability, Washington DC.: 1–55. 
  2. ^ Tarakanov, A. O., Goncharova, L. B., Tarakanov Y. A. (2009). „Carbon nanotubes towards medicinal biochips”. Wiley Interdisciplinary Reviews: Nanomedicine and Nanobiotechnology 2 (1): 1–10. doi:10.1002/wnan.69. 
  3. ^ Wang, J. (2009). „Can Man-Made Nanomachines Compete with Nature Biomotors?”. ACS Nano 3 (1): 4–9. doi:10.1021/nn800829k. PMID 19206241. 
  4. ^ Amrute-Nayak, M., Diensthuber, R. P., Steffen, W., Kathmann, D., Hartmann, F. K., Fedorov, R., Urbanke, C., Manstein, D. J., Brenner, B., Tsiavaliaris, G. (2010). „Targeted Optimization of a Protein Nanomachine for Operation in Biohybrid Devices”. Angewandte Chemie 122 (2): 322–326. doi:10.1002/ange.200905200. 
  5. ^ Patel, G. M., Patel, G. C., Patel, R. B., Patel, J. K., Patel, M. (2010). „Nanorobot: A versatile tool in nanomedicine”. Journal of Drug Targeting 14 (2): 63–67. doi:10.1080/10611860600612862. PMID 16608733. 
  6. ^ E. Drexler. Engines of Creation: The Coming Era of Nanotechnology, 1986.

Legături externe[modificare | modificare sursă]