Marsupiale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
MarsupialeAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Fosilă: Cretacic Inferior-Recent
Kangaroo and joey03.jpg
Cangur cenușiu răsăritean, femelă cu un pui în marsupiu
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Subclasă: Theria
Infraclasă: Marsupialia
Illiger, 1811
Ordine

Marsupialele reprezintă un ordin de mamifere inferioare. Caracteristica acestora este prezența unei pungi, numită marsupiu. În această pungă își continuă dezvoltarea puii după naștere. Există și specii care nu prezintă marsupiu.

Morfologie externă[modificare | modificare sursă]

Tegumentul[modificare | modificare sursă]

Glandele[modificare | modificare sursă]

Marsupialele au numeroase glande sudoripare, sebacee, anale și rectale. Aceste glande emit secreții odorante. Mamelele se găsesc localizate în regiunea inghinală, de obicei în interiorul marsupiului. Sunt și specii care au mamelele răspândite de la axilă până la anus (în acest caz nu există pungă marsupială). Numărul mamelelor este variabil. Mamelele prezintă mameloane, cu care puii se fixează de mamă și mușchi care pompează laptele în gura puiului.

Morfologie internă[modificare | modificare sursă]

Scheletul[modificare | modificare sursă]

Scheletul are câteva caracteristici deosebite de celelalte mamifere. Cutia craniană nu are oasele sudate între ele. La adulți oasele rămân distincte. Craniul este prelungit în formă de popic. Porțiunea neurală (care adăpostește creierul) în comparație cu porțiunea anterioară și cavitatea nazală este mai mică decât la celelate mamifere.

Centura pelviană are oasele sudate, formând un bazin. De oasele pubiene se articulează oasele marsupiale.

Conformația membrelor diferă foarte mult după modul de viață. În majoritatea cazurilor, toate cele cinci degete sunt îndreptate înainte, însă în cazul formelor arboricole, haluxul este opozabil.

Sistemul nervos[modificare | modificare sursă]

Creierul este redus ca dezvoltare în comparație cu celelalte mamifere. O dovadă este raportul dintre zona neurală și zona anterioară și nazală a craniului, raport care este net în detrimentul marsupialelor. Emisferele cerebrale sunt aproape turtite. Acestea demonstrează primitivitatea în comparatție cu celelalte mamifere.

Organele de simț[modificare | modificare sursă]

În anumite zone prezintă peri senzoriali.

Aparatul digestiv[modificare | modificare sursă]

Aparatul digestiv este în strânsă legătură cu modul de hrană. Astfel stomacul carnivorelor este constituit normal, însă cel al fitofagelor este deosebit de lung.

Dentiția variază mult, în funcție de regimul de hrană.

Apartul reproducător[modificare | modificare sursă]

Aparatul genital feminin[modificare | modificare sursă]

Aparatul genital femel este format din: două ovare, două utere, fiecare cu trompa sa, două vagine.

Aparatul genital masculin[modificare | modificare sursă]

Penisul este bifid.

Reproducere și dezvoltare[modificare | modificare sursă]

Marea majoritate a marsupialelor nu au placentă. Există totuși câteva placentare adevărate (exemplu, câteva specii de șobolani și carnivore marsupiale). Din cauza lipsei placentei, puii sunt foarte puțin dezvoltați la naștere. La unele specii, puii se deplasează singuri până in marsupiu, la altele sunt luați cu gura de mamă și introduși în această pungă tegumentară. În marsupiu ei apucă un mamelon în gură, fixându-se astfel de corpul mamei. În această poziție (fixat de mamelon) va sta până își va desăvârși dezvoltarea. La început, din cauza slabei sale dezvoltări, puiul nu poate să sugă singur și laptele îi este pompat în cavitatea bucală cu ajutorul unor mușchi cu care este prevăzută glanda mamară.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

În trecutul geologic, marsupialele erau larg răspândite pe suprafața globului terestru. Astăzi se mai găsesc numai în Australia și America de Sud. Ajung însă și până in partea sudică a Americii de Nord. În Australia găsim un număr extrem de mare de forme de marsupiale, fapt datorat lipsei placentarelor, care lipsă a permis dezvoltarea unor tipuri paralele cu ordinele mamiferelor placentare din restul lumii.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Criteriul de clasificare este tipul de dentiție, care depinde de regimul alimentar.

Reprezentanți[modificare | modificare sursă]

Cei mai cunoscuți reprezentanți sunt: cangurul și koala.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Brehm A.E., Lumea animalelor, Editura Stiințifică 1964
  • Feider Z., Gyurko St., Grossu V.Al., Pop Victor Zoologia vertebratelor, Ediția a 3-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976;