Marsupiale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Marsupiale
Fosilă: PaleocenHolocen
Marsupialia collage.png
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Subclasă: Theria
Infraclasă: Marsupialia
Illiger, 1811
Ordine
Marsupial biogeography present day - dymaxion map.png
Distribuția marsupialelor în prezent

Marsupialele reprezintă o infraclasă de mamifere inferioare. Caracteristica acestora este prezența unei pungi, numită marsupiu. În această pungă își continuă dezvoltarea puii după naștere. Există și specii care nu prezintă marsupiu.

Morfologie externă[modificare | modificare sursă]

Tegumentul[modificare | modificare sursă]

Glandele[modificare | modificare sursă]

Marsupialele au numeroase glande sudoripare, sebacee, anale și rectale. Aceste glande emit secreții odorante. Mamelele se găsesc localizate în regiunea inghinală, de obicei în interiorul marsupiului. Sunt și specii care au mamelele răspândite de la axilă până la anus (în acest caz nu există pungă marsupială). Numărul mamelelor este variabil. Mamelele prezintă mameloane, cu care puii se fixează de mamă și mușchi care pompează laptele în gura puiului.

Morfologie internă[modificare | modificare sursă]

Scheletul[modificare | modificare sursă]

Scheletul are câteva caracteristici deosebite de celelalte mamifere. Cutia craniană nu are oasele sudate între ele. La adulți oasele rămân distincte. Craniul este prelungit în formă de popic. Porțiunea neurală (care adăpostește creierul) în comparație cu porțiunea anterioară și cavitatea nazală este mai mică decât la celelate mamifere.

Centura pelviană are oasele sudate, formând un bazin. De oasele pubiene se articulează oasele marsupiale.

Conformația membrelor diferă foarte mult după modul de viață. În majoritatea cazurilor, toate cele cinci degete sunt îndreptate înainte, însă în cazul formelor arboricole, haluxul este opozabil.

Sistemul nervos[modificare | modificare sursă]

Creierul este redus ca dezvoltare în comparație cu celelalte mamifere. O dovadă este raportul dintre zona neurală și zona anterioară și nazală a craniului, raport care este net în detrimentul marsupialelor. Emisferele cerebrale sunt aproape turtite. Acestea demonstrează primitivitatea în comparatție cu celelalte mamifere.

Organele de simț[modificare | modificare sursă]

În anumite zone prezintă peri senzoriali.

Aparatul digestiv[modificare | modificare sursă]

Aparatul digestiv este în strânsă legătură cu modul de hrană. Astfel stomacul carnivorelor este constituit normal, însă cel al fitofagelor este deosebit de lung.

Dentiția variază mult, în funcție de regimul de hrană.

Apartul reproducător[modificare | modificare sursă]

Aparatul genital feminin[modificare | modificare sursă]

Aparatul genital femel este format din: două ovare, două utere, fiecare cu trompa sa, două vagine.

Aparatul genital masculin[modificare | modificare sursă]

Penisul este bifid.

Reproducere și dezvoltare[modificare | modificare sursă]

Marea majoritate a marsupialelor nu au placentă. Există totuși câteva placentare adevărate (exemplu, câteva specii de șobolani și carnivore marsupiale). Din cauza lipsei placentei, puii sunt foarte puțin dezvoltați la naștere. La unele specii, puii se deplasează singuri până in marsupiu, la altele sunt luați cu gura de mamă și introduși în această pungă tegumentară. În marsupiu ei apucă un mamelon în gură, fixându-se astfel de corpul mamei. În această poziție (fixat de mamelon) va sta până își va desăvârși dezvoltarea. La început, din cauza slabei sale dezvoltări, puiul nu poate să sugă singur și laptele îi este pompat în cavitatea bucală cu ajutorul unor mușchi cu care este prevăzută glanda mamară.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

În trecutul geologic, marsupialele erau larg răspândite pe suprafața globului terestru. Astăzi se mai găsesc numai în Australia și America de Sud. Ajung însă și până in partea sudică a Americii de Nord. În Australia găsim un număr extrem de mare de forme de marsupiale, fapt datorat lipsei placentarelor, care lipsă a permis dezvoltarea unor tipuri paralele cu ordinele mamiferelor placentare din restul lumii.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Criteriul de clasificare este tipul de dentiție, care depinde de regimul alimentar.

Reprezentanți[modificare | modificare sursă]

Cei mai cunoscuți reprezentanți sunt: cangurul și koala.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Brehm A.E., Lumea animalelor, Editura Stiințifică 1964
  • Feider Z., Gyurko St., Grossu V.Al., Pop Victor Zoologia vertebratelor, Ediția a 3-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976
  • Austin, C.R. ed. Reproduction in Mammals. Melbourne: Cambridge University Press,1982.
  • Bronson, F. H. Mammalian Reproductive Biology. Chicago: University of Chicago Press, 1989.
  • Dawson, Terrence J. Kangaroos: Biology of Largest Marsupials. New York: Cornell University Press, 1995.
  • Flannery, Tim (1994), The Future Eaters: An Ecological History of the Australasian Lands and People, pages 67–75. ISBN 0-8021-3943-4 ISBN 0-7301-0422-2
  • Flannery, Tim (2008). Chasing kangaroos : a continent, a scientist, and a search for the world's most extraordinary creature. (ed. 1st American ed.). New York: Grove. ISBN 9780802143716 
  • Flannery, Tim (2005). Country : a continent, a scientist & a kangaroo (ed. 2nd). Melbourne: Text Pub.. ISBN 1-920885-76-5 
  • Frith, H. J. and J. H. Calaby. Kangaroos. New York: Humanities Press, 1969.
  • Gould, Edwin and George McKay. Encyclopedia of Mammals. San Diego: Academic Press, 1998.
  • Hunsaker, Don. The Biology of Marsupials. New York: Academic Press, 1977.
  • Johnson, Martin H. and Barry J. Everitt. Essential Reproduction. Boston: Blackwell Scientific Publications, 1984.
  • Predators with pouches : the biology of carnivorous marsupials. Collingwood (Vic.: Australia). 2003. ISBN 9780643066342 
  • Knobill, Ernst and Jimmy D. Neill ed. Encyclopedia of Reproduction. V. 3 New York: Academic Press, 1998
  • McCullough, Dale R. and Yvette McCullough. Kangaroos in Outback Australia: Comparative Ecology and Behavior of Three Coexisting Species. New York: Columbia University Press, 2000.
  • Taylor Andrea C., Taylor Paul (1997). „Sex of Pouch Young Related to Maternal Weight in Macropus eugeni and M. parma”. Australian Journal of Zoology 45 (6): 573–578. doi:10.1071/ZO97038. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]