Lupul de stepă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Coperta primei ediţii germane

Lupul de stepă (în germană Der Steppenwolf) este un roman apărut în 1927 al scriitorului german Hermann Hesse, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1946.

Prima jumătate a romanului este construită pe antagonia om-animal (lup) pentru a explica nevroza autorului (identificat cu Harry Haller), și a generației sale în fapt. Ororile războiului trecut și ale celui care va să vie inevitabil, putreziciunea burgheză și promiscuitatea în care se zbat neputincioși oamenii simpli îl deprimă în asemenea măsură încât nu-i rămâne altceva la îndemână decât sinuciderea. Ca un făcut cunoaște pe Hermina, femeie care se dovedește a fi oglinda lui psihologică. Aici romanul capătă accente lirice și încărcături simbolice într-o căutare neîncetată de sensuri ale vieții. Teatrul Magic improvizat de camarazii Herminei are pentru Harry rolul unui purgatoriu, a unei spovedanii în fața oglinzii. Sufletul i se sfărâmă în mii de bucăți ce-i dansează în față, fostele iubiri sunt retrăite laolaltă cu viziuni apocaliptice într-o construcție literară fluidă în care realul și fantasticul devin imposibil de separat. Harry o înjunghie pe Hermina (cu îngăduința ei) în planul ireal proiectat de piesa de teatru în care joacă fără voie. Gestul ar putea avea semnificația unei vindecări pentru că Harry se ucide de fapt pe el. Prin dorința ei, de a fi ucisă de dragostea lui Harry, Hermina îi cere în definitiv să se iubească pe el însuși. Totuși izbăvirea aceasta nu este perfectă iar Harry este mustrat într-un sfârșit pentru vina de a fi luat prea în serios viața.