Louis Michel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Louis Michel (n. 4 mai 1923, Roanne (Loire, Rhône-Alpes), Franța; d. 30 decembrie 1999, Bures-sur-Yvette (Essonne, Île-de-France), Franța) a fost un fizician teoretician francez. Fondator al Centrului de Fizică Teoretică de la École Polytechnique, a fost profesor la Institut des Hautes Études Scientifiques (IHÉS), președinte al Societății Franceze de Fizică și membru al Academiei Franceze de Științe. A adus contribuții importante în fizica teoretică, de la fizica particulelor elementare la cristalografie. Lucrările sale privind ruperea spontană a simetriei, în diverse contexte, au deschis o perspectivă nouă asupra descrierii teoretice a fenomenelor neliniare în fizică.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Louis Michel a obținut diploma de inginer la École Polytechnique din Paris și doctoratul la Manchester, cu o teză tratând despre teoria interacțiilor slabe. A fost cercetător la Copenhaga și la Institute for Advanced Study, Princeton. Întors în Franța, a activat în didactică și cercetare la Lille și Orsay, apoi la École Polytechnique, unde a pus bazele Centrului de Fizică Teoretică (CPHT). În 1962 a devenit profesor permanent la Institut des Hautes Études Scientifiques (IHÉS), Bures-sur-Yvette. A fost președinte al Societății Franceze de Fizică (Société française de physique) (1978–1980). În 1979 a fost ales membru al Academiei Franceze de Științe (Académie des sciences); în 1984 i s-a decernat Medalia Wigner. A încetat din viață la 30 decembrie 1999, la Bures-sur-Yvette. În memoria sa au fost instituite la IHÉS catedrele de cercetare Chaires Louis Michel pentru vizitatori de lungă durată, fizicieni.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

În teoria interacțiilor slabe, Michel a studiat dezintegrarea muonului (într-un electron și doi neutrini), introducând așa-numitul parametru Michel.[1] În teoria interacțiilor tari, a demonstrat conservarea parității G (care, de exemplu, interzice tranziții dintr-o stare cu număr impar de pioni într-o stare cu număr par de pioni, sau invers).[2] Împreună cu V. Bargmann și V. Telegdi a formulat ecuația Bargmann-Michel-Telegdi care descrie precesia spinului în câmp magnetic.[3] Împreună cu L.A. Radicati a dezvoltat teoria geometrică a octetului SU(3).[4][5] Încă din 1953 introdusese o descriere a tranzițiilor de fază ca fenomene de rupere a simetriei;[6] a aplicat acest concept la o clasă largă de fenomene,[7] de la fizica particulelor elementare la cristalografie.[8]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ L. Michel: Interaction between Four Half-Spin Particles and the Decay of the μ-Meson, Proceedings of the Physical Society, Section A, Volume 63, Number 5, 1950, pp. 514-531.
  2. ^ L. Michel: Nuovo Cimento, Vol. 10, 1953, p. 319.
  3. ^ V. Bargmann, Louis Michel și V. L. Telegdi: Precession of the Polarization of Particles Moving in a Homogeneous Electromagnetic Field, Physical Review Letters, Volume 2, Issue 10, 1959, pp. 435-436.
  4. ^ Louis Michel și Luigi A. Radicati: Properties of the breaking of hadronic internal symmetry, Annals of Physics (NY), Volume 66, Issue 2, 1971, pp. 758-783.
  5. ^ Louis Michel și Luigi A. Radicati: The geometry of the octet, Annales de l'I.H.P., section A, tome 18, no 3, 1973, pp. 185-214.
  6. ^ L. Michel: Nuovo Cimento, Vol. 10, 1953, p. 10.
  7. ^ Louis Michel: Symmetry defects and broken symmetry. Configurations Hidden Symmetry, Reviews of Modern Physics, Volume 52, Issue 3, 1980, pp. 617–651.
  8. ^ L. Michel: Fundamental concepts for the study of crystal symmetry, Physics Reports, Volume 341, Issues 1-6, 2001, pp. 265-336.

Legături externe[modificare | modificare sursă]