Libertatea conducând poporul
Acțiunea se petrece la Paris, în fundal, în partea dreaptă se vede catedrala Notre-Dame. Siluetele principale din prim-plan sunt despărțite de restul revoluționarilor printr-un nor de fum. Eugène Delacroix redă în mod realist îmbrăcămintea și personajele. Reprezentantul orășenilor este bărbatul cu joben, îmbrăcat în negru. În mulțime, în plan secund, se vede pălăria în colțuri a studentului de la Politehnică. Băiatul din dreapta femeii simbolizează copilul parizian al străzii, pe care Victor Hugo îl va imortaliza mai târziu în "Mizerabilii" (1862) sub numele de Gavroche. În partea stângă, bărbatul cu sabie și țăranul de la picioarele lui simbolizează populația Parisului. În felul acesta Delacroix creează o compoziție cu un subtext extrem de sugestiv: întregul popor se ridică împotriva despotismului.
Și totuși, realismul tuturor personajelor contrastează cu figura centrală a tabloului. Femeia care se cațără pe vârful baricadei este foarte clasică, iar îmbrăcămintea și poziția în care pozează ne trimit la modele antice. Opera nu este primită favorbil de critici. Femeia care întruchipează libertatea este numită de unii „precupeața”.
Tabloul va fi cumpărat de Ludovic Filip, noul rege al Franței din propriile fonduri, la prețul de 3000 franci. Ulterior, tabloul va fi dăruit nou-înființatului Muzeu Luxembourg, care va expune artiști contemporani. Opera lui Delacroix va fi lăsată numai pentru câteva săptămâni, deoarece guvernul se teme că amintirea sugestivă a confruntărilor de stradă care l-au instaurat, poate din nou să stârnească spiritul de protest. Abia în anul 1855, cu ocazia Expoziției Mondiale, publicul va putea în sfârșit să admire capodopera lui Delacroix.
