Kiyomizu-dera

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nio-Mon, "Porţile Regilor Deva" ale templului Kiyomizu-dera
Kiyomizu se află în Prefectura Kyoto
{{{alt}}}
Kiyomizu
Locul de amplasare a templului Kiyomizu-dera pe harta prefecturii Kyoto

Kiyomizu-dera (清水寺?), denumirea deplină Otowa-san Kiyomizu-dera (音羽山清水寺?) este un templu budist în partea de est a Kyoto. Acest templu face parte din complexul Monumente istorice ale vechiului Kyoto (orașele Kyoto, Uji și Otsu), inclus în Partimoniul Mondial UNESCO[1]. Acest templu nu trebuie confundat cu templul Kiyomizu-dera, care se află în orașul Yasugi și face parte din ruta de pelerinajChūgoku 33 Kannon din Japonia de vest, cuprinzând 33 de temple.[2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Terasa Kyomizu-dera
Pilonii de suport ai clădirii principale, văzuţi de pe scara spre Cascada Otowa

Kiyomizu-dera a fost fondat la sfârșitul perioadei Nara (al nouălea an al erei Hoki, anul 778 d.H.). Pe percursul perioadei de peste 1200 ani, templul a fost ars sau distrus de repetate ori, dar mereu reconstruit din nou. Majoritatea clădirilor contemporane au fost reconstruite în 1633. Ele includ Sala Principală, inclusă în Tezaurul Național, și 15 alte structuri cu statut de Patrimoniu Cultural Important, conferit de guvernul Japoniei. În 1994 Kiyomizu-dera a fost inscris în lista de Partimoniul Cultural Mondial UNESCO ca Monument Istoric al Vechiului Kyoto

Denumirea provine de la cascada din cadrul complexului. Literal kiyomizu înseamnă apă curată sau apă pură[3][4]

Clădirile principale[modificare | modificare sursă]

Sala principală are o terasă, care se sprijină pe piloni înalți și oferă o priveliște impresionantă asupra orașului. Expresia „a sări de pe terasa Kiyomizu” populară în limba japoneză se poate echivala cu expresia „a-și încerca soarta”[4]. Expresia se referă la o tradiție din perioada Edo, potrivit căreia persoanei care supraviețuiește saltului de 13 m de pe terasă i se va împlini visul. În perioada Edo au fost documentate 234 de încercări, din care 85,4% au supraviețuit[4]. În prezent această practică este interzisă[4].

Mai jos de sală principală se afla Cascada Otowa, unde trei șuvoaie de apă se scurg în bazin. Vizitatorii templului iau apă careia i se atribuie proprietăți curative. Se spune că consumarea apei din cele trei șuvoaie conferă înțelepciune, sănătate și longevitate[4]. Însă unii japonezi cred că pot fi alese doar două -- fiind lacomă și bând din toate trei persoana atrage nenorocire asupra sa.

Nio-Mon[modificare | modificare sursă]

Porțile Regilor Deva (仁王門 Nio-Mon?) sau Porțile Roșii, sunt o clădire impunătoare, caracteristică pentru perioada Muromachi (1392-1573). Denumirea provine de la numele zeităților păzitoare ale lui Buddha, două statui ale cărora se se află în interiorul clădirii. Nio-Mon are statut de Patrimoniu Cultural Important.

Sai-Mon[modificare | modificare sursă]

Porțile de Vest (西門 Sai-Mon?) au fost construite în 1631 (începutul perioadei Edo). Fiind un exemplu al stilului celor opt piloni, clădirea este bine cunoscută pentru unicitatea și bogăția arhitecturii sale. Sai-Mon are statut de Patrimoniu Cultural Important.

Hondo[modificare | modificare sursă]

Sala principală (本堂 Hondo?)

Fotogalerie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Kiyomizu-dera

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Monumente istorice ale vechiului Kyoto (orașele Kyoto, Uji și Otsu)

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ponsonby-Fane, Richard Arthur Brabazon. (1956). Kyoto: The Old Capital of Japan, 794-1869. Kyoto: The Ponsonby Memorial Society.

Legături externe[modificare | modificare sursă]