Ion Popescu-Puțuri

Date personale
Ion Popescu-Puțuri
Născut	28 mai 1906 Puțuri, România
Decedat	1993 (86 de ani) București, România
Înmormântat	Mănăstirea Cernica
Cetățenie	România^[1]
Ocupație	istoric politician
Limbi vorbite	limba română^[2]^[3]
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție 1985 – 22 decembrie 1989
Circumscripția	București
În funcție 1980 – 1985
Circumscripția	Călugăreni
În funcție 1975 – 1980
Circumscripția	Sinaia
În funcție 1969 – 1975
Circumscripția	Leu
În funcție 1965 – 1969
Circumscripția	Castranova
Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român
În funcție 25 iunie 1960 – 22 decembrie 1989
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție 17 mai 1959 – 1961
Circumscripția	Arcani
Ambasador al României în Ungaria
În funcție 7 decembrie 1955 – 7 februarie 1959

Premii	Ordinul „23 August” clasa I[] (18 august 1964) Erou al Muncii Socialiste[] (4 mai 1971) Medalia de Aur „Secera și Ciocanul”[] (4 mai 1971) Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a[] (1947)
Partid politic	PCR (din 1932)
Modifică date / text

Pentru alte persoane cu numele Ion Popescu, vedeți Ion Popescu (dezambiguizare).

Ion Popescu-Puțuri (n. 28 mai 1906, Puțuri, Castranova, Dolj, România – d. 1993, București, România) a fost un istoric și demnitar comunist român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

În anul 1932 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În 1949 a fost director general al Agenției Române de Presă AGERPRES, atunci înființată. A fost ambasadorul României la Budapesta în perioada Revoluției din Ungaria (1956).^[4]

În perioada 1961 - 1989, Ion Popescu-Puțuri a fost director la Institutul de Istorie al Partidului. Ion Popescu-Puțuri a fost deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1959 - 1961 și în sesiunile din perioada 1965 - 1989.^[5]

În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".^[6]

La Congresul al XII-lea al PCR, Ion Popescu-Puțuri a fost primul care a sărit în apărarea lui Nicolae Ceaușescu, care a fost criticat în mod neobișnuit de curajos de bătrânul Constantin Pârvulescu. Prin acest gest și multe altele, Ion Popescu-Puțuri a contribuit la cultul personalității fostului dictator comunist. În 1989, la căderea regimului comunist, Ion Popescu-Puțuri era membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.^[7]

Este înmormântat în cimitirul Mânăstirii Cernica.

Decorații[modificare | modificare sursă]

Ordinul „23 August” clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”^[8]
titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”^[9]
medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”^[9]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Presa muncitorească și socialistă din România, București: Editura Politică, 1964;
Purtători de flamuri revoluționari. Evocarea vieții și luptei militanților revoluționari, socialiști și comuniști care au precedat marele act al creării partidului marxist-leninist din România. București, Editura științifică, 1971.

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ BnF catalogue général, accesat în 27 martie 2017
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022
^ Corneliu Mihai Lungu și Mihai Retegan: 1956. Explozia. Percepții române, iugoslave și sovietice asupra evenimentelor din Polonia și Ungaria, Postfață: Florin Constantiniu. București, Editura Univers Enciclopedic, 1996. 466 p.
^ http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
^ „Maior drd. Petre Opriș - "Despre numărul membrilor Partidului Comunist din România, la 23 august 1944". În Col.dr. Cornel Carp (coord.) - "România în contextul internațional la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Studii și comunicări" (Ed. Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2005), p.156-176” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 4 decembrie 2011. Accesat în 29 iulie 2010.
^ http://www.infoziare.ro/stire/994317/Membri+ai+Comitetului+Central+al+Partidului+Comunist+Rom%C3%A2n+(IV)^{[nefuncțională]}
^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
^ ^a ^b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Discursul lui Pârvulescu, urmat de replica lui Popescu-Puțuri (video)

[a11de7f20daa6929b495dfb8364bc59b-1] BnF catalogue général, accesat în 27 martie 2017

[152edde2b156eb95edaaee20f9c85870-2] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[8acaf22c0f06126d2fd9bcef6a59822b-3] Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022

[4] Corneliu Mihai Lungu și Mihai Retegan: 1956. Explozia. Percepții române, iugoslave și sovietice asupra evenimentelor din Polonia și Ungaria, Postfață: Florin Constantiniu. București, Editura Univers Enciclopedic, 1996. 466 p.

[5] ttp://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf

[6] „Maior drd. Petre Opriș - "Despre numărul membrilor Partidului Comunist din România, la 23 august 1944". În Col.dr. Cornel Carp (coord.) - "România în contextul internațional la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Studii și comunicări" (Ed. Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2005), p.156-176” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 4 decembrie 2011. Accesat în 29 iulie 2010.

[7] ttp://www.infoziare.ro/stire/994317/Membri+ai+Comitetului+Central+al+Partidului+Comunist+Rom%C3%A2n+(IV)^{[nefuncțională]}

[Decreul509-8] Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.

[Decret155-9] Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]