Herman de Saxonia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Marca Billungilor în jurul anului 1000

Herman (n. 900 sau 912 – d. 27 martie 973), membru al familiei Billungilor, a fost markgraf de Saxonia.

Herman era fiul lui Billung de Stubenskorn (n. cca. 860-d. 967) cu Ermengarda de Nantes. El este de obicei considerat ca primul duce de Saxonia aparținând familiei Billungilor, însă această poziție nu este clară. Regele Otto I "cel Mare" l-a numit pe Herman ca markgraf în anul 936, conferindu-o mărcile de la nord de Elba, situate între Limes Saxoniae și râul Peene. Având o mai mare autonomie decât markgraful său contemporan Gero, Herman a stabilit tributul exact din partea slavilor polabi care populau ceea ce va deveni Marca Billungilor. El a purtat numeroase lupte împotriva triburilor slave ale redarilor, obodriților și wagrilor.

Din 953, regele Otto I, care era totodată și duce de Saxonia, a început să se încreadă tot mai mult în Herman în ce privește chestiunile Saxoniei, acordându-i acestuia tot mai multă autoritate pe durata absențelor sale din regiune. Cu toate acestea, Herman nu a fost niciodată numit ca duce în documentele regale. În schimb, el figurează drept conducător militar, conte sau markgraf. Fiul său, Bernard I a moștenit și a întărit pozițiile tatălui său și a reușit să fie recunoscut ca duce.

Herman avea proprietăți în jurul Lüneburgului și a întemeiat mănăstirea dedicată Sfântului Mihail din acel oraș. El a murit în Quedlinburg.

Descendenți[modificare | modificare sursă]

Herman Billung a fost căsătorit probabil de dpuăori, prima dată cu o anume Oda (care a murit în data de 15 martie, fără a se cunoaște anul), iar a doua oară cu Hildegarda de Westerbourg.

El a avut cinci copii: