Hanul Gabroveni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hanul Gabroveni
Poziționare
Localitate București
Țara  România
Adresa Str. Lipscani 86–88, sector 3
Creare
Data finalizării 1739
Clasificare
Cod LMI B-II-m-A-19048

Hanul Gabroveni este un monument de arhitectura din București, situat pe str. Lipscani fiind construit între anii 1804 și 1818.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Literatura de specialitate atribuie Hanul Gabroveni lui Constantin Mavrocordat, pornind de la însemnările francezului Jean Claude Flachat din 1739. Fostul secretar domnesc notează în memoriile sale că fiul lui Nicolae Mavrocordat, Constantin, a înălțat, ca sa-și veșnicească gloria în toata strălucirea ei, un "bezesten", care nu poate fi ocupat decât de negustori străini, greci, turci, sau unguri, dar nici unul din aceștia nu se poate așeza aici pentru totdeauna. Flachat nu da nici un indiciu asupra localizării acestei construcții. Asociindu-se termenul de "bezesten", care înseamna o clădire pătrata, un fel de hala, cu aspectul Hanului Gabroveni, s-a presupus atribuirea acestui edificiu operei ctitoricești voievodale din cel de-al patrulea deceniu al secolului al XVIII-lea. Deși datat de unii istorici ca fiind construit în 1739, conform cercetărilor arheologice și documentelor de epocă păstrate, Hanul Gabroveni a fost ricticat intre 1804-1818 pe locuri ocupate anterior de case mai modeste realizate din cărămida, ale căror vestigii au fost constatate în cadrul cercetărilor arheologice sub nivelul pivniței hanului.

La începutul secolului XX, în perioada în care Bucureștiul era sub influență franceză, hanul a fost redenumit Hotel Gabroveni-Universal. În timpul regimului comunist clădirea a fost utilizată în scop comercial. Imediat după Revoluție, guvernul a concesionat clădirea unor societăți comerciale, care ar fi trebuit să prezinte un plan de reabilitare. Acest lucru nu s-a întamplat, iar în 1997 s-a demarat o serie de procese în instanță între concesionari și Primarie. În 1999 prin sentință judecatorească, municipalitatea a obținut evacuarea imobilului. Între anii 1998 și 1999, Ministerul Culturii a intervenit prin lucrări de conservare și consolidare, care au fost însă stopate. În prezent (2009) Hanul Gabroveni a intrat într-un program de reabilitare, dorindu-se reconversia sa în Centru Cultural, în acest sens, făcând obiectul unui concurs de arhitectura ce prevede reabilitarea sa și extinderea cu un nou corp de clădire, amplasat pe o parcela învecinata.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Hanul Gabroveni se află situat în centrul istoric al capitalei între strada Lipscani și strada Gabroveni. La nivelul Bucureștiului, aceasta zonă se regăsește la limita sudică a centrului orașului și constituie o mare parte a centrului istoric al Capitalei. Această menține încă în cea mai mare parte imaginea cartierului comercial cu atmosfera de “strada mare” tipica secolului XIX. Hanul a fost construit într-o zonă apropiată Curții Domnești. Până la începutul secolului al XIX-lea în această zonă se aflau zidite încă din secolele XV-XVII locuințe ale orășenilor în apropierea cetății Bucureștilor. În perioada anilor 1802-1804 orașul trece printr-o perioadă de dezvoltare comercială. Ca urmare apare și Hanul Gabroveni. Se pare că această clădire aduce în peisajul orașului pentru prima dată elementul “pasaj”. La parter se aflau prăvălii pentru vânzarea cu amănuntul a produselor textile. Accesul în acest culoar lung de aproape 50 m în fata prăvăliilor boltite se făcea doar pe la capetele lui prin porțile din stejar masiv închise cu feronerie de fontă. Către mijlocul secolului XIX clădirea se afla într-una din perioadele sale de maximă prosperitate și faimă negustorească. Și după război clădirea și-a păstrat parțial caracterul comercial. În 1968 și ulterior s-au întreprins diverse studii pentru restaurarea și refuncționalizarea complexului arhitectural, studii și intenții care nu s-au materializat. Clădirea este astăzi o ruină.

Hanul se înscrie într-un plan ușor trapezoidal cu laturile longitudinale paralele care delimitează o curte interioara lunga se 24,60 m și lata de 4,80 m. Laturile de nord și de sud sunt obturate de porțile de acces acoperite cu bolți avella, cea dinspre Lipscani având cinci bolti alăturate, cealaltă numai trei. Subsolul este format din doua hrube ce ocupă, fiecare din laturile longitudinale legate între ele înspre Lipscani printr-o încăpere spațioasa, iar înspre Gabroveni printr-un culoar lat de circa 1,50 m. Inițial părțile laterale au beneficiat numai de parter alcătuit din câte o sala lunga și înalta, cu bolți avella, compartimentată cu ziduri ușoare care compuneau fostele prăvălii. Camerele la etaj se găseau numai pe capetele de-sud și de nord. Exceptând etajul adăugat părții vestice, totul se prezintă unitar, dind un echilibru construcției care poarta amprenta unui autentic pasaj comercial. O alternanță de uși și ferestre cu tâmplarii metalice masive, dau curții un aspect aparte. Zona inferioara a pereților a fost placată cu plăci de piatră, iar scări de piatră indică, locurile de acces în fostele prăvălii.

Ansamblul arhitectural se află în stare avansată de degradare, în cea mai mare parte bolțile sunt deteriorate, pereții și elementele de structură de la etaj sunt dărâmate. După un studiu efectuat în 1997, a fost montată o construcție provizorie de susținere a stâlpilor și a planșeelor, a pereților în mare parte înclinați și curbați. Ulterior clădirea a fost și mai mult degradată de un incendiu.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Revista Monumentelor si Muzeelor, nr 2, 1977

Legături externe[modificare | modificare sursă]