Grădina Botanică din Iași

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Intrarea în complexul de sere

Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași este cea mai veche grădină botanică din România. A fost înființată în 1856 de cel ce îi dă numele acum, Anastasie Fătu, medic și naturalist, pe o proprietate cumpărată de acesta.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Prima grădină, înființată în 1856 de Anastasie Fătu la Râpa Galbenă, a existat până la moartea creatorului ei, în 1886, când terenul a fost vândut de către urmașii lui. O stradă situată aici perpetueză memoria lui Anastasie Fătu.

În 1873, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași înființează o a doua grădină botanică, în apropiere de cea veche. Sarcina de organizare a acesteia revine lui Dimitrie Brândză, iar majoritatea plantelor au fost donate de către Anastasie Fătu. Unele dintre plantele cultivate atunci mai există și astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală.

În 1870, Universitatea „Al.I. Cuza” hotărăște să construiască ea însăși o grădină botanică, în spațiul actual al Institutului de Medicină și Farmacie, care este extinsă în 1876. Dar, pentru că nici acum aceasta nu corespundea standardelor de învățământ, se planifică crearea uneia în spatele Palatului Culturii, care însă nu este finalizată din lipsă de fonduri, iar ulterior din pricina Primului Război Mondial.

Astfel, în 1921, profesorul Alexandru Popovici înființează o grădină botanică nouă în spatele clădirii Universității noi, unde construiește și mici sere, folosite pentru creșterea plantelor tropicale. Această locație se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963. În acest an se hotărăște mutarea grădinii în spațiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Țopa, pentru ca aceasta să satisfacă cerințele de învățământ.

În anul 1973, directoratul instituției a fost preluat, neremunerat, de botanistul ieșean Mandache Leocov:  "Mi-au spus că au nevoie de mine un an, un an și jumătate. Eram îndrăgostit de plante, făcusem doctoratul în botanică agricolă. Un an s-a transformat în 17 ani. Grădina avea atunci 43 de hectare, am lăsat-o cu 105 hectare. Cu excepția unei suprafețe de șase hectare, toate terenurile pe care le-am preluat erau neproductive, aride. Marea majoritate erau așa de degradate că le-a abandonat Gostat-ul. Am făcut împrejmuirea, extinderea rețelei de ape, de drumuri, am stins ravenele, am făcut lacurile, centrele gospodărești. [...] Vreo patru ani de zile am organizat serele grădinii botanice. O parte din serele de arbori tropicali sunt tot din vremea mea. Expoziția de crizanteme tot eu am început-o", își amintește Leocov.[1] Acesta a publicat, în 1988, altături de Emilian Țopa, Ion Sârbu, Ionel Lupu, Rodica Rugină și Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referință Ghidul Grădinii Botanice [2], lărgind în același timp sfera de relații a instituției universitare cu alte grădini botanice din lume.[1]

Astăzi, Grădina Botanică din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa.

Organizare[modificare | modificare sursă]

Grădina Botanică din Iaşi

Activitatea științifică a grădinii botanice se desfășoară în 10 secții și 2 laboratoare.[3]

Secția Sistematică[modificare | modificare sursă]

Are o suprafață de 5 hectare, pe care se cultivă aproximativ 2000 de specii de plante, aranjate pe încrengături, ramuri, ordine și familii, conform înrudirilor naturale. Sectorul Sistematic se adresează în special elevilor și studenților, care au astfel un material biologic viu, cu ajutorul căruia pot înțelege mai bine unitatea și diversitatea lumii vii.

Complexul de sere[modificare | modificare sursă]

Este format din 12 sere, fiecare ocupându-se de un anumit aspect din flora și vegetația lumii: plante mediteraneene, tropicale, subtropicale (colecții de cactuși), flori ornamentale (36 soiuri de azalee și 469 soiuri de crizanteme).

Expozițiile organizate în sere în lunile februarie (azalee) și octombrie (crizanteme) atrag un număr mare de vizitatori și sunt celebre la nivel național.

Secția Ornamentală[modificare | modificare sursă]

Secția Flora și vegetația României[modificare | modificare sursă]

Este cel mai întins din grădina botanică, având o suprafață de 25 ha. În crearea acestuia s-a urmărit redarea etajelor de vegetație existente în România pe verticală și caracteristicile (din punct de vedere a florei și vegetației) fiecărei provincii a țării pe orizontală. Acest lucru a fost posibil datorită formelor de relief existente în acest loc. Totodată, s-a încercat introducerea speciilor specifice României care sunt amenințate cu dispariția sau rare și păstrarea unei game variate de taxoni din flora țării.

Secția Flora Globului[modificare | modificare sursă]

Secția Dendrologică[modificare | modificare sursă]

Fișier:AleeGradinaBotanica.jpg
Alee a Grădinii Botanice din Iaşi

În acest sector se află două izvoare de apă minerală: izvorul nr. 3, Amfiteatru, și izvorul nr. 5, Ruina.

Printre plantele aflate aici se numără plopi, salcâmi și stejari și o colecție de liliac.

Secția Biologică[modificare | modificare sursă]

Secția Plante utilitare[modificare | modificare sursă]

Secția Rozarium[modificare | modificare sursă]

Sectorul Rozariu

Rozariul grădinii conține peste 600 de soiuri de trandafiri, răspândite pe o suprafață de 1,7 hectare. Datorită numărului mare de soiuri nobile, precum trandafirii remontanți (Frau Karl Druschki etc.), hibrizii Thea (La France 1867, White Christmas, Matterhorn, Mount Shasta, J.F.Kennedy, Mme. Caroline Testout, Mary Maryweather, Diamond Jubilee, Peer Gynt, Caprice, Sutter's Gold, Kardinal, Crimson Glory, Erotika, Ernest H. Morse, Eminence, Mainzer Fastnacht etc.), dar și soiuri de trandafiri pitici, semiurcători și urcători colecția prezentă aici este unică în România a fost recunoscută de către The World Federation of Rose Societies[4].

În colecție sunt incluse și soiuri de trandafiri create în România: Luchian, Foc de Tabără și Rosa bunda.

Secția Silvostepa Moldovei[modificare | modificare sursă]

Laboratorul de micropropagare și prezervare a germoplasmei[modificare | modificare sursă]

Laboratorul pentru tehnica de calcul[modificare | modificare sursă]

In memoriam[modificare | modificare sursă]

În grădină au fost expuse, în diferite locuri, busturile celor care au contribuit la înființarea ei și ale directorilor decedați:[5]

Pe aleea care duce din Parcul Expoziției în Grădina Botanică, sunt expuse busturile botaniștilor:

Aniversarea a 150 de ani de la înființare[modificare | modificare sursă]

Banca Naționala a României a pus în vânzare, în scop numismatic, prin ghișeele sucursalelor Cluj, Iași, Timiș și București, un set de monetărie dedicat aniversarii a 150 de ani de la înființarea Grădinii Botanice din Iași. Setul de monetărie conține monedele aflate în circulație, atât din vechea emisiune, cât și din cea nouă, respectiv monedele cu valorile nominale de 1 leu, 100 lei, 500 lei, 1.000 lei, 5.000 lei, 1 ban, 5 bani, 10 bani și 50 bani.

Setul de monetărie mai are și o medalie din argint, având titlul de 800/1000, greutatea de 15,5 grame și diametrul de 28 milimetri. Pe aversul medaliei, sunt reprezentate sera-turn a Grădinii Botanice din Iași, în centru, un palmier dedesubtul acesteia, iar deasupra, stema instituției aniversate. La exterior, este inscripționat textul Grădina botanică „Anastasie Fătu” Iași. Reversul prezintă, în centru, un grup de flori de gențiană, iar, la exterior, textul „150 ani de la înființare” și anii aniversari, 1856 și 2006. Tirajul emisiunii este de o mie de exemplare, iar prețul (fără TVA) unui set este de 55 RON.

Imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Grădina Botanică din Iași

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Coordonate: 47°11′11″N 27°33′28″E / 47.186492°N 27.557862°E / 47.186492; 27.557862