Glosolalia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Glosolalia sau vorbirea în limbi reprezintă harisma pe care, în ziua Cincizecimii, apostolii și cei prezenți au primit-o de la Duhul Sfânt pentru a putea vorbi în alte limbi, necunoscute de ei până atunci, în vederea propovăduirii noii învățături a lui Isus. Semnificația glosolaliei a variat în funcție de context, unii adepți considerând-o ca fiind parte a unui limbaj sacru. Acesta este cel mai vizibil practicată în cadrul creștinilor penticostali.

Glossolalia, de asemenea, se referă uneori la xenoglosie, aceasta presupune folosirea în mod fluent a unui limbaj necunoscut anterior vorbitorului.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Termenul „glosolalie” provine din cuvântul grecesc γλωσσολαλία, compus la rândul lui din cuvintele γλῶσσα (glossa), însemnând „limbă” și λαλέω (laleō), „a vorbi, sau a produce un sunet”.

Fraza exactă, „a vorbi în limbi”, se știe categoric că a fost folosită încă de la traducerea Noului Testament în engleza medievală în Biblia Wycliffe în secolul XIV.