Gingirică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gingirica
Clupeonella1.jpg
Gingirica (Clupeonella cultriventris)
Stare de conservare
Status iucn2.3 LC ro.svg
Risc scăzut (lc) (IUCN 2.3)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
Supraclasă: Osteichthyes
(neclasificat): Pisces
Clasă: Actinopterygii
Subclasă: Neopterygii
Infraclasă: Teleostei
Supraordin: Clupeomorpha
Ordin: Clupeiformes
Familie: Clupeidae
Subfamilie: Clupeinae
Gen: Clupeonella
Specie: C. cultriventris
Nume binomial
Clupeonella cultriventris
(Nordmann, 1840)
Sinonime
  • Clupea cultriventris (Nordmann, 1840)
  • Clupea cultriventris tscharchalensis (Borodin, 1896)
  • Clupea delicatula (Nordmann, 1840)
  • Clupeonella cultiventris (Nordmann, 1840)
  • Clupeonella delicatula (Nordmann, 1840)
  • Clupeonella delicatula azovi (Vladimirov, 1950)
  • Clupeonella delicatula caspia (Svetovidov, 1941)
  • Clupeonella delicatula cultriventris (Nordmann, 1840)

Gingirica (Clupeonella cultriventris) este un pește teleostean marin eurihalin (dulcicol sau salmastricol) pelagic , asemănător cu scrumbia de Dunăre din familia clupeidelor (Clupeidae), răspândit în Marea Neagră, Marea Caspică și Marea Azov, de unde migrează periodic în fluvii (Dunăre, Nistru etc) și lacurile litorale. Este un relict ponto-caspic.

Lungimea corpului este de 8–13 cm, rar 20 cm; greutatea de 6 g, rar 15 g. Are corpul scurt, puternic comprimat lateral, spinarea dreaptă, abdomenul curbat cu o carenă zimțată acoperită cu 24-29 spini ventrali. Este acoperit cu solzi relativ mari, care cad repede. Botul este ascuțit, cu gura oblică în sus și cu dinți rudimentari. Înotătoarea anală este alungită, cu marginea concavă și cu ultimele radii ceva mai lungi. Nu are solzi alari la înotătoarea caudală. Spatele este cenușiu-negricios, bătând în verzui; laturile sunt albe-argintii sau galbene-aurii; irisul este auriu.

Se hrănește în apele dulci cu zooplancton, iar în mare cu mici crustacei (copepode și cladocere). Este un pește de cârd, care trăiește în ape salmastre și marine. Se reproduce la începutul verii în Marea Azov, iar în aprilie-iunie în cursul inferior al râurilor (Dunărea, Nipru, Nistru, Bugul de Sud, Don, Kuban), lacurile litorale și zonele salmastre. Depune icre pelagice. Pe litoralul românesc migrează pe distanțe scurte din mare în apele salmastre și dulci, mai ales primăvara când gingirica intra în vederea hrănirii și reproducerii în lacurile litorale și zonele salmastre ale Dunării. Toamna are loc o migrația inversă dinspre apele dulci către cele marine.[1]

Are valoare economică mare, fiind pescuită în cantități apreciabile. Se consumă aproape exclusiv sărată; carnea nu este de calitate și conține numai 7,5% grăsimi. Gingirica servește ca hrană peștilor importanți: șalău, nisetru, morun și celor marini.

Două subspecii sunt recunoscute de către unii autori [2]:

În România trăiește subspecia Clupeonella cultriventris cultriventris, comună pe tot litoralul nostru marin; pătrunde în lacurile litorale Razelm, Tașaul, Duranculac, etc.) și Dunăre până la Călărași [3].

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Petru Bănărescu, Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București, Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
  • George D. Vasiliu, Peștii apelor noastre, București, Edit. Științifică, 1959.
  • S. Cărăușu, Tratat de ihtiologie, București, 1952.
  • L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican, Dicționar piscicol, Editura Ceres, București, 1978.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gingirică
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Gingirică