Fără martori

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Fără martori
Без свидетелей
Bez svidetelei.jpg
Coperta DVD-ului
Gen dramă
Regizor Nikita Mihalkov
Scenarist Nikita Mihalkov
Sofia Prokofieva
Ramiz Fataliev
Studio Mosfilm
Director de imagine Pavel Lebeșev
Sunet Valentin Bobrovski
Vladimir Mazurov
Muzică Eduard Artemiev
Scenografie Aleksandr Adabașian
Igor Makarov
Aleksandr Samulekin
Distribuție Irina Kupcenko
Mihail Ulianov
Eduard Artemiev
Premiera 1983
Durata 89 min.
Țara Uniunea Sovietică Uniunea Sovietică
Limba originală rusă
Disponibil în română subtitrat
Pagina Cinemagia
Pagina IMDb

Fără martori (în rusă Без свидетелей) este un film sovietic din anul 1983, regizat de Nikita Mihalkov după un scenariu scris de Nikita Mihalkov, Sofia Prokofieva și Ramiz Fataliev. Sursa de inspirație a scenariului a constituit-o piesa de teatru „Conversație fără martori” (în rusă Беседа без свидетеля) a Sofiei Prokofieva. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Irina Kupcenko, Mihail Ulianov și Eduard Artemiev. El a obținut Premiul FIPRESCI la Festivalul Internațional de Film de la Moscova din 1983.[1]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Filmul relatează povestea a doi foști soți care s-au iubit odată mult unul pe celălalt. El a făcut un copil cu o femeie care a murit la naștere, iar vitoarea lui soție a hotărât să adopte acel copil. După câțiva ani, el și-a părăsit soția și fiul pentru a se căsători cu fiica unui profesor universitar și a-și asigura astfel o carieră de succes și un viitor prosper. Când a aflat că fosta soție urmează să se căsătorească cu un bărbat de care depinde acum viitorul lui, dar pe care el l-a calomniat odată într-o scrisoare anonimă trimisă conducerii, fostul soț se duce să-și viziteze fosta soție pentru a afla ce își amintește ea despre acel eveniment din trecut.

Întreaga acțiune a filmului se desfășoară într-un apartament de bloc, niciunul dintre personaje nepărăsind acea locuință. Numele personajelor principale sunt necunoscute.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Producție[modificare | modificare sursă]

Muzica filmului a fost interpretată de Orchestra Simfonică de Stat a Cinematografiei, dirijată de Emin Haciaturian.

Recepție[modificare | modificare sursă]

Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: „S-au iubit și s-au despărțit. Recăsătorit, el și-a asigurat ascensiunea socială. Ea l-a așteptat, crescându-i copilul. Cu scurgerea anilor, iubirea și regretele s-au stins, iar reîntâlnirea nu e decât prilej pentru dezvăluirea unor caractere. Tipic pentru universul lui Mihalkov – în care „sexul tare” e de obicei slab, iar cel „slab”, puternic în statornicia sa – acest „film de cameră” împinge convenția și mai departe decât Piati vecerov, prin respectul unităților clasice și soluțiilor necinematografice.” [2]

Premii[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ 13th Moscow International Film Festival (1983)”. MIFF. http://www.moscowfilmfestival.ru/miff34/eng/archives/?year=1983. Accesat la 8 februarie 2013. 
  2. ^ Tudor Caranfil - „Dicționar universal de filme” (Ed. Litera, București, 2008)

Legături externe[modificare | modificare sursă]