Piesă neterminată pentru pianină mecanică

Prezență online
Piesă neterminată pentru pianină mecanică
'Неоконченная пьеса для механического пианино'
Afișul filmului
Titlu original	Неоконченная пьеса для механического пианино
Gen	dramă
Regizor	Nikita Mihalkov
Scenarist	Nikita Mihalkov Aleksandr Adabașian
Bazat pe	Bezotțovșciina[*] (de Anton Cehov)
Studio	Mosfilm
Director de imagine	Pavel Lebeșev
Sunet	Valentin Bobrovski
Muzica	Eduard Artemiev
Scenografie	Aleksandr Adabașian Aleksandr Samulekin
Distribuție	Aleksandr Kaliaghin Elena Solovei Evghenia Glușenko
Premiera	1977
Durata	98 min.
Țara	Uniunea Sovietică
Locul acțiunii	Rusia
Limba originală	rusă
Disponibil în română	subtitrat
Pagina IMDb Pagina Cinemagia
Modifică date / text

Piesă neterminată pentru pianină mecanică (în rusă Неоконченная пьеса для механического пианино) este un film sovietic din anul 1977, regizat de Nikita Mihalkov și vag inspirat din piesa de teatru „Platonov” și din povestirile „Orfan de tată”, „La conac”, „Profesorul de literatură”, „Trei ani” și „Viața mea” ale lui Anton Cehov. Rolurile principale sunt interpretate de Aleksandr Kaliaghin, Elena Solovei și Evghenia Glușenko.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În perioada verii, la conacul Annei Petrovna Voinițeva (văduvă de general) se adună mai mulți oaspeți: dr. Trilețki, domnul Petrin (creditorul gazdei), Porfiri Semionovici Glagoliev (un admirator al Annei Petrovna), vecinii din familia Platonov - Mihail Vasilievici și soția sa Sașa, un alt vecin, Pavel Petrovici Șcerbuk împreună cu fiicele și nepotul Petecika. Printre invitați se află și fiul vitreg al Annei Petrovna, Serghei Voinițev, cu soția lui Sofia, în care Mihail Platonov își regăsește o mai veche iubire.

Invitații se distrează: mănâncă, beau, dansează, joacă jocuri de societate... Doar Platonov încearcă periodic să realizeze o conversație despre insignifianța fiecărei ființe umane.

Noaptea, în timpul lansării artificiilor, Mihail Vasilievici poartă o discuție cu Sofia în care-și reafirmă dragostea pentru ea. Femeia îl anunță că intenționează să-și părăsească soțul pentru a începe o viață nouă cu Platonov. Dar Mihail Vasilievici nu este pregătit pentru o astfel de schimbare în viața sa. Având gânduri confuze, el se aruncă de pe o stâncă în râu, dar cade în apă mică. Acolo este găsit de soția sa care-i spune cu lacrimi în ochi lui Platonov că îl iubește.

În finalul filmului toate personajele încep noua zi cu fericire.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Aleksandr Kaliaghin - Mihail Vasilievici Platonov
Elena Solovei - Sofia Egorovna Voinițeva
Evghenia Glușenko - Sașenka Platonova
Antonina Șuranova - Anna Petrovna Voinițeva
Iuri Bogatiriov - Serghei Pavlovici Voinițev
Oleg Tabakov - Pavel Petrovici Șcerbuk
Nikolai Pastuhov - Porfiri Semionovici Glagoliev
Pavel Kadocinikov - Ivan Ivanovici Trilețki
Nikita Mihalkov - Nikolai Ivanovici Trilețki
Anatoli Romașin - Gherasim Kuzmici Petrin
Natalia Nazarova - Verocika
Xenia Minina - Lizocika
Serghei Nikonenko - Iakov
Serghei Guriev - Petecika

Coloana sonoră[modificare | modificare sursă]

Piesele muzicale din film provin din compozițiile lui:

Gaetano Donizetti: Elixirul dragostei, actul II, O lacrimă furată (Una furtiva lagrima), interpretată de Jussi Björling
Franz Liszt: Rapsodia Ungară nr. 2, adaptată pentru pianină mecanică

Recepție[modificare | modificare sursă]

Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: „Platonov, animat cândva de idealuri generoase, o reîntâlnește, după 15 ani, pe Sofia, cu nostalgia primei iubiri studențești. După ce-și clamează, într-o sindrofie, revolta și setea de a se smulge din lâncezeală, se aruncă, sinucigaș, într-un râu care nu-i ajunge nici până la genunchi. „Platonov” văzut de Mihalkov, care schimbă finalul cehovian: nu sinucidere, ci meschină farsă. Strălucită creație a lui Kaliaghin.” ^[1]