Ernest Shackleton
| Ernest Henry Shackleton | |
Ernest Shackleton |
|
| Născut(ă) | 15 februarie 1874 Kilkea, Comitatul Kildare, Irlanda |
|---|---|
| Decedat(ă) | 5 ianuarie 1922 (47 ani) Insula Georgia de Sud |
| Naționalitate | anglo-irlandez |
| Ocupație | explorator |
| Soț / Soție | Emily Dorman |
Sir Ernest Henry Shackleton (n. 15 februarie 1874, Kilkea, Comitatul Kildare, Irlanda – d. 5 ianuarie 1922, Insula Georgia de Sud) a fost un explorator anglo-irlandez, una dintre principalele figuri ale perioadei cunoscute ca epoca eroică de explorări antarctice. Prima experiență a sa în regiunile polare a venit când a participat, în calitate de al treilea ofițer, la expediția Discovery, condusă de căpitanul Scott, în perioada 1901–04, din care a fost trimis acasă mai devreme pe motive de sănătate. Hotărât să se revanșeze pentru ceea ce el percepea ca pe un eșec personal, s-a întors în Antarctica în 1907 la conducerea expediției Nimrod. În ianuarie 1909, împreună cu trei tovarăși, a efectuat un marș spre sud prin care a stabilit un record la acel moment pentru cea mai mare apropiere de polul sud, la latitudinea de 88°23'S, apropiindu-se la 190 km de Polul Sud, de departe cea mai mare apropiere de pol până la acea vreme. Pentru această realizare, Shackleton a fost înnobilat de regele Edward VII-lea la întoarcerea acasă.
După ce cursa spre Polul Sud s-a terminat în 1912 cu reușita lui Roald Amundsen, Shackleton și-a îndreptat atenția spre ceea ce el considera singurul mare obiectiv al călătoriilor antarctice—traversarea Antarctidei de la mare la mare, cu trecere pe la pol. În acest scop, el a făcut pregătiri pentru ceea ce a devenit Expediția Imperială Transantarctică, 1914–17. Această expediție s-a soldat cu un dezastru, deoarece nava principală, Endurance, a rămas blocată în banchiza de gheață și strivită, înainte să acosteze. A urmat o serie de aventuri, încheiată cu salvarea tuturor membrilor echipajului, ceea ce i-a adus lui Shackleton statutul de erou, deși aceasta nu a fost evidentă imediat.[1] În 1921, s-a întors în Antarctica cu expediția Shackleton-Rowett, cu intenția de a efectua un program de activități științifice. Înainte ca expediția să demareze lucrul, Shackleton a murit de atac de cord în timp ce nava sa, Quest, era ancorată în Georgia de Sud. La cererea soției sale, Shackleton a fost înmormântat acolo.
În afara expedițiilor sale, viața lui Shackleton a fost în general una neliniștită și plină de neîmpliniri. În căutarea unor căi rapide de îmbogățire și siguranță, a lansat mai multe afaceri și alte scheme de strâns bani, dintre care niciuna nu a avut succes. Când a murit, datora peste 40.000 de lire (peste 1,5 milioane de lire la nivelul anului 2008).[2] La moartea sa, a fost lăudat de presă, dar după aceea a fost uitat, în timp ce reputația de erou a rivalului său Scott s-a menținut mai multe decenii. Spre sfârșitul secolului al XX-lea, Shackleton a fost „redescoperit”,[3] și a devenit rapid o figură istorică importantă, model de conducător care, în condiții extreme, și-a păstrat echipa unită pentru a duce la îndeplinire o poveste de supraviețuire pe care istoricul polar Stephanie Barczewski o descrie ca „incredibilă”.[4]
Note[modificare]
- ^ Barczewski 2007, p. 146
- ^ „Measuring Worth”. Institute for the Measurement of Worth. http://www.measuringworth.com/ppoweruk/. Accesat la 5 noiembrie 2008.
- ^ Jones 2003, p. 289
- ^ Barczewski 2007, p. 295
Bibliografie[modificare]
- Alexander, Caroline (1998), Endurance, Londra: Bloomsbury, ISBN 0-7475-4123-X
- Barczewski, Stephanie (2007), Antarctic Destiny: Scott, Shackleton and the changing face of heroism, Londra: Hambledon Continuum, ISBN 978-1-84725-192-3
- Crane, David (2005), Scott of the Antarctic, Londra: Harper Collins, ISBN 978-0-00-715068-7
- Fiennes, Ranulph (2003), Captain Scott, Hodder & Stoughton Ltd, ISBN 0-340-82697-5
- Fisher, Marjorie and James (1957), Shackleton, James Barrie Books Ltd
- Huntford, Roland (1985), Shackleton, Londra: Hodder & Stoughton, ISBN 0-340-25007-0
- Jones, Max (2003), The Last Great Quest, Oxford: OUP, ISBN 0-19-280483-9
- Mill, Hugh Robert (1923), The Life of Sir Ernest Shackleton, Internet Archive (originally William Heinemann), http://www.archive.org/stream/lifeofsirernests00milluoft/lifeofsirernests00milluoft_djvu.txt, accesat la 7 decembrie 2008
- Mills, Leif (1999), Frank Wild, Whitby: Caedmon of Whitby, ISBN 0-905355-48-2
- Perkins, Dennis N.T. (2000), Leading at the Edge: Leadership Lessons from the Extraordinary Saga of Shackleton's Antarctica Expedition, AMACOM Div American Mgmt Assn, ISBN 0814405436, http://books.google.com/books?id=3bYIQr_ftPcC&pg=PA89&dq=ernest+shackleton+houghton+tower&lr=&sig=3uwo_pPJM7dvnQcFlv5THGHikJI
- Preston, Diana (1997), A First Rate Tragedy: Captain Scott's Antarctic Expeditions, Londra: Constable & Co, ISBN 0-09-479530-4
- Purchasing Power of the British Pound from 1264 to 2007, MeasuringWorth, http://www.measuringworth.com/ppoweruk/, accesat la 7 decembrie 2008
- Riffenburgh, Beau (2005), Nimrod: Ernest Shackleton and the Extraordinary Story of the 1907–09 British Antarctic Expedition, Londra: Bloomsbury Publications, ISBN 0-7475-7253-4
- Savours, Ann (2001), The Voyages of the Discovery, Londra: Chatham Publishing, ISBN 1-86178-149-X
- Shackleton, Ernest (1911), Heart of the Antarctic, Londra: William Heinemann
- Shackleton, Ernest (1982), South: The story of Shackleton's 1914–17 expedition, Londra: Century Publishing, ISBN 0-7126-0111-2
- Wheeler, Sara (2001), Cherry: A life of Apsley Cherry-Garrard, 2001: Jonathan Cape, ISBN 0-224-05004-4
- Wilson, Edward A. (1975), Diary of the Discovery Expedition, Londra: Blandford Press, ISBN 0-7137-0431-4
- Worsley, Frank A. (1999), Shackleton's Boat Journey, London: Pimlico, ISBN 0-7126-6574-9
Legături externe[modificare]
- „Sir Ernest Shackleton, 1874–1922”. indigo.ie. http://indigo.ie/~jshack/ernest.html. Accesat la 5 noiembrie 2008. (Site gestionat în numele familiei Shackleton)
- „The James Caird Society”. www.james cairdsociety.com. http://www.jamescairdsociety.com/. Accesat la 5 noiembrie 2008.
- „Athy Heritage Centre Museum”. Athy Heritage Centre Museum. http://www.athyheritagecentre-museum.ie/shackleton/. Accesat la 9 ianuarie 2009.