Eddie Clarke

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Eddie Clarke
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Greater London, Anglia, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[5][3][6] Modificați la Wikidata
Londra, Anglia, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (pneumonie) Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Unit Modificați la Wikidata
Ocupațiemuzician
chitarist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[7] Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalheavy metal  Modificați la Wikidata
Instrument(e)chitară  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Edward Allan Clarke (n. , Greater London, Anglia, Regatul Unit – d. , Londra, Anglia, Regatul Unit), cunoscut sub numele de scenă „Fast” Eddie Clarke sau pur și simplu „Fast” Eddie, a fost un chitarist britanic. Acesta a fost membru al formațiilor de heavy metal Motörhead și Fastway⁠(d). După moartea lui Lemmy Kilmister și Phil „Philthy Animal” Taylor în 2015, a rămas singurul membru în viață al componenței originale a formației Motörhead.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Până la vârsta de cincisprezece ani, acesta a cântat în numeroase formații locale, una dintre acestea fiind The Bitter End. Despre porecla „Fast”, Clarke a declarat că „nu am primit numele Fast Eddie din cauza vreunei chestiuni sexcuale sau pentru că puteam să cânt rapid. Am primit-o, deoarece puteam să cânt o notă într-un solo foarte repede”,[8] făcând referire la tehnica tremolo picking⁠(d).

A continuat să cânte în concerte locale până în 1973, când a devenit membru al formației de blues prog rock Zeus.[9] În 1974, aceasta a înregistrat un album intitulat The Second Coming la Olympic Studios⁠(d). Clarke a scris muzica pentru piesă „The Confession”.[9]

Acesta a luat parte la înregistrarea albumului Sea of Time cu Zeus. Mai târziu, împreună cu chitaristul Allan Callan, organista Nicky Hogarth și bateristul Chris Perry, Clarke a participat la o sesiune de jam înregistrată la Command Studios din Piccadilly. Grupul a atras atenția casei de discuri Anchor Records⁠(d) și au alcătuit formația Blue Goose.[10] După încheierea contractului cu casa de discuri, Clarke, Hogarth și Perry au părăsit Zeus.[10]

La scurt timp după, Clarke a înființat o altă formație cu basistul Charlie Tumahai al grupului Be-Bop Deluxe⁠(d), vocalista Ann McCluskie și bateristul Jim Thompson. Aceasta a fost denumită Continuous Performance și a rămas activă până la începutul anului 1975, când albumul lor demo nu a impresionat casa de discuri și nu au obținut o reînnoire a contractului.[11] După un alt proiect muzical eșuat - format din Nicky Hogarth de la Blue Goose, basistul Tony Cussons și bateristul Terry Slater - Clarke a renunțat temporar la cariera muzicală.[11]

Motörhead[modificare | modificare sursă]

În timp ce lucra la reamenajarea unei case flotante⁠(d), Clarke l-a întâlnit pe tobosarul Phil Taylor,[12] care devenise recent membru Motörhead. Totuși, conform biografiei autorizate a lui Kilmister,[13] Lemmy l-a întâlnit pe Clarke pentru prima dată la recomandarea lui Gertie, recepționista de la studioul de repetiții. Motörhead a devenit populară odată ajunsă în topurile din Marea Britanie. Trioul Lemmy-Clarke-Taylor este considerat componența clasică a formației Motörhead; cei trei au lansat împreună albumele Motörhead⁠(d), Overkill⁠(d), Ace of Spades, Bomber⁠(d), No Sleep 'til Hammersmith⁠(d) și Iron Fist⁠(d). De asemenea, au produs o suită de melodii de succes.

Pe lângă chitară și voce secundară, acesta a fost vocea principală pe un număr mic de melodii Motörhead: „Beer Drinkers and Hell Raisers⁠(d)”, „I’m Your Witchdoctor⁠(d)” (duet⁠(d) cu Lemmy), „Step Down”[14] și „Emergency”.

Clarke a părăsit Motörhead în 1982 în timpul unui turneu în Statele Unite.[15] Nemulțumiți de recenziile primit de albumul Iron Fist, sesiunile de înregistrare cu formația Plasmatics⁠(d) au umplut paharul.[16] Pentru Partea B a extended play-ului Stand by Your Man⁠(d), fiecare grup a realizat melodii cover după piesele celeilalte formații; Clarke a considerat că decizia compromite principiile formației și și-a dat demisia. Conform autorului Joel McIver⁠(d), Clarke însuși a negat această versiune și a declarat că „[Philthy] a principalul susținător al excluderii mele din formație. Observați că nu o numesc plecare, deoarece nu a fost alegerea mea. Mi-am imaginat că voi muri pe scenă cu Motörhead, așa că a fost o lovitură pentru mine când nu m-au mai dorit în formație.”[17] Clarke a fost înlocuit de fostul chitarist al Thin Lizzy și Wild Horses⁠(d), Brian Robertson,⁠(d) după ce solistul Anvil⁠(d) - Steve „Lips” Kudlow⁠(d) - a refuzat oferta de a cânta cu Motörhead. Ultimul concert al lui Clarke cu Motörhead a avut loc la New York Palladium pe 14 mai 1982. Ulterior, acesta a apărut pe albumul Live at Brixton Academy⁠(d) din 2000.

Moartea[modificare | modificare sursă]

Clarke a murit pe 10 ianuarie 2018 la vârsta de 67 de ani. La momentul respectiv, era internat în spital unde era tratat de pneumonie.[18]

Discografie[modificare | modificare sursă]

Albume[modificare | modificare sursă]

  • 1974 Curtis Knight Zeus – The Second Coming
  • 1974 Curtis Knight Zeus – Sea of Time
  • 1983 Fastway – Fastway
  • 1984 Fastway – All Fired Up
  • 1986 Fastway – Waiting for the Roar
  • 1986 Fastway – Trick Or Treat (soundtrack album)
  • 1988 Fastway – On Target
  • 1990 Fastway – Bad Bad Girls
  • 1992 Fastway – Say What You Will – Live
  • 1993 The Muggers – The Muggers Tapes
  • 1994 Solo album – It Ain't Over Till It's Over
  • 2003 Motörhead – Live at Brixton Academy
  • 2007 Fast Eddie Clarke Anthology
  • 2009 Curtis Knight Zeus -The Second Coming
  • 2010 Fastway – Steal The Show – 4 CD Live Box Set.
  • 2011 Fastway – Eat Dog Eat
  • 2014 Fast Eddie Clarke – Make My Day: Back To Blues
  • 2018 Warfare-Cemetery Dirt Download Plastic Head Media Ltd
  • 2018 Warfare-Misanthropy from the album Warfare(Nightmare Mixes)

Motörhead[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Eddie Clarke”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Eddie Clarke, Discogs, accesat în  
  3. ^ a b c d Fast Eddie Clarke, Encyclopaedia Metallum, accesat în  
  4. ^ a b Eddie Clarke, Filmportal.de, accesat în  
  5. ^ a b Eddie Clarke dead: Motorhead guitarist dies aged 67 (în engleză), The Independent,  
  6. ^ a b Eddie Clarke, Autoritatea BnF 
  7. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  8. ^ The Best of. 
  9. ^ a b Hann, Michael (). „Fast' Eddie Clarke: a rock'n'roll revivalist who made Motörhead motor”. The Guardian. London, UK. Accesat în . 
  10. ^ a b Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Heavy Rock (ed. First). Virgin Books. p. 100. ISBN 0-7535-0257-7. 
  11. ^ a b Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Heavy Rock (ed. First). Virgin Books. p. 100. ISBN 0-7535-0257-7. 
  12. ^ McIver, Joel (). „Eddie Clarke obituary”. The Guardian. London, UK. Accesat în . 
  13. ^ Lemmy, White Line Fever(2002). Simon & Schuster. ISBN: 0-684-85868-1.
  14. ^ Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Heavy Rock (ed. First). Virgin Books. p. 100. ISBN 0-7535-0257-7. 
  15. ^ Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Heavy Rock (ed. First). Virgin Books. p. 100. ISBN 0-7535-0257-7. 
  16. ^ White Line Fever Lemmy and Janiss Garza pub. Simon & Schuster 2002 p. 162. ISBN: 0-684-85868-1
  17. ^ McIver, Joel (). „Eddie Clarke obituary”. The Guardian. London, UK. Accesat în . 
  18. ^ Munro, Scott (). „Motorhead ex "Fast" Eddie Clarke dead at 67”. Classic Rock. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Eddie_Clarke&oldid=15655819