ETA

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

ETA, abreviere pentru Euskadi Ta Askatasuna (în bască Pământul Basc și Libertate sau Țara Bascilor și Libertate - cuvântul înseamnă și "și" în bască) este un grup terorist armat din Spania, care cere formarea unui stat socialist independent basc.[1][2] Simbolul său este un șarpe încolăcit pe un topor. Deviza sa este Bietan jarrai ("Continuă ambele").[3][4][5]

Date generale[modificare | modificare sursă]

ETA (Euskadi Ta Askatasuna = Țara Bască și Libertate) forțează, pe plan local și la nivelul administrației centrale, recunoașterea sa ca un partener imperativ de negociere politică. Cum orice entitate politică are nevoie (mai ales) de o justificare „metapolitică" – de invenția unei națiuni culturale, afinități spirituale și tradiții comune –, ETA le-a născocit bascilor un prototip coleric de identitate care să-i deservească politic grupării. Sigur, într-un procent firav, există simpatizanți ETA. Însă identificarea vehemenței ETA cu naționalismul majoritar al Partidului Naționalist Basc (PNB), de exemplu, este o confuzie paguboasă. Bascii susțin independența (într-o proporție, poate, de 50%), dar nu anexați unei grupări armate de eliberare (fictivă), ci ca suporteri ai unei ideologii democrate. Printr-un discurs proindependență potent, partide ca PNB sau Aralar pot atrage voturi consistente care le-ar legitima ulterioare exigențe politice. Orizontul unei Țări Basce independente este o opțiune agreată de un procent important din populație, deși nu se știe în ce măsură implicațiile afluente ale unui astfel de gest sunt complet evaluate, ca și în cazul Cataloniei, în contextul unei Europe integrate și din ce în ce mai federale. În orice caz, ocaua mică prin care se drămuiește independența nu declanșează nemulțumiri severe cetățenilor comuni, cât irascibilitate în rândul unei secte extremiste.

În megapixeli politici, poza Spaniei găzduiește 17 comunități autonome, între care Catalonia, Țara Bască, Galicia, Navarra și Andaluzia au și statutul suplimentar (sau, poate, inițial) de „comunități istorice". Descentralizarea s-a produs în 1978, prin Constituția spaniolă postfranchistă, iar legea autonomiei lărgite acordate Cataloniei în 2006 are, teoretic, aplicabilitate și asupra celorlalte comunități.

Contrar unei tendințe eugenice a grupării ETA, de a construi o rasă pură, bascii cultivă cu succes ceea ce Habermas numea „communicative reason", pluralitate spirituală. Bascii rulează agil valori internaționale (americane, europene, africane), însă, bineînțeles, cu particularități culturale și cotidiene specifice. Universitățile basce se implică harnic în programe de mobilitate studențească (Erasmus) în interiorul Uniunii Europene. Într-un ghid de informații al Departamentului de Cultură și Turism se poate afla, de exemplu, că „locuitorii acestei țări sunt prietenoși și deschiși, bucuroși să primească vizitatori". Sigur, dincolo de aceste stereotipii profitabile, bascilor chiar li se poate aproba un comportament sociabil și salubru. Afectele microbiștilor se împart civilizat între echipe locale, Atletico de Bilbao sau Real Sociedad, și fotbalul altor cluburi spaniole: F.C. Barcelona sau Real Madrid.

Atentatele de la Madrid din 2004[modificare | modificare sursă]

Sentimentul civic basc are, de asemenea, un metabolism robust. În 2004, după atentatul din Madrid, spaniolii (inclusiv bascii) s-au manifestat public, cu o sonoritate categorică, acuzând răzbunarea politică plătită de Al-Qaida guvernului proamerican al lui Aznar. Ca reacție la noul atentat ETA, voci inflamate condamnă din nou, cu majuscule, agresiunile. Spania este o zonă care, din 1986 încoace, s-a stabilizat social, sub patrafirul Uniunii Europene, astfel încât liniștea existențială poate acomoda și jocul ideilor, și autoreflecția, și principii ferme. Am avut noi înșine perioada noastră (interbelică) de tihnă, când atenția se putea îndrepta spre „Dimensiunea românească a existenței" (Mircea Vulcănescu) sau spre proiecte gigant ca „Istoria literaturii române" (G. Călinescu). Astăzi însă, o societate încă traumatizată și contorsionată istoric, politic și social, ca și cea românească, este preocupată mai curând de lipsurile asfaltului decât de voiaje abstracte pe autostrada spiritului.

Viața zilnică[modificare | modificare sursă]

Certamente, bascii trăiesc, fără schimbări brusce, ritmurile unei vieți egale. Sigur, bascii mănâncă la ore diferite decât flămânzii altor nații; sunt temperamentali; au frezuri bizare și tendințe vestimentare năstrușnice. La modul concret, bilbainii nu au un comportament pietonal precipitat, preferă metroul, se plimbă vesperal pe Gran Via („strada principală") și vânează chilipiruri în magazinele cu reduceri. Cu toate acestea, nu m-am simțit niciodată ireconciliabil străin de „alma vasca" (sufletul basc) pe care Miguel de Unamuno, bilbain prin origine, îl poetiza pe la începutul secolului XX. Ceea ce într-adevăr delimitează răspicat pe basci („raza vasca" – Miguel de Unamuno) de alte seminții este probabil limba proprie, euskera, vorbită astăzi mai puțin ca altădată, în favoarea spaniolei. Educația școlară se face totuși bilingvă.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ es Goiz Argi. Goiz Argi. Retrieved on 30 January 2011.
  2. ^ es Goiz Argi. Goiz Argi (27 January 2002). Retrieved on 2011-01-30.
  3. ^ Quiosco | El Mundo en ORBYT. Elmundo.es. Retrieved on 30 January 2011.
  4. ^ ETA, una serpiente vacilante. elmundo.es. Retrieved on 30 January 2011.
  5. ^ De patrulla por Vitoria. elmundo.es (24 March 2006). Retrieved on 30 January 2011.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de ETA