Dumitru Bacu
 | Din textul acestui articol nu rezultă caracterul notabil al subiectului. Dacă articolul nu va fi completat cu bibliografia necesară, el va fi redirecționat, combinat cu altul sau propus pentru ștergere. |
Dumitru Bacu (n. 14 februarie 1925 - d. 9 octombrie 1997 la Paris) s-a născut în localitatea Gramaticova, din Macedonia, in familia unui preot ortodox aromân.
Urmează școala primară în satul natal. Își ia bacalaureatul la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța. Se înscrie la Institutul Politehnic din București. În anul 1949, Dumitru Bacu este arestat de securitate și va trece succesiv prin închisorile de reeducare din Timisoara, Jilava, Gherla, Canalul Dunăre Marea Neagră , Constanta, Pitesti, Aiud si Bucuresti.[1]
Dumitru Bacu se va căsători cu Marica Pundichi. În anul 1958, împreună cu familia va pleca în Grecia, apoi în Franța, unde se stabilește în Paris. Aici, el se va angaja in imprimeria lui Ion Cușa, lucrează tipărirea materialelor care demascau teroarea comunistă.[2]
Opera[modificare | modificare sursă]
- „Aiud“ în 1961 și „Ofranda“ (1963) două volume de versuri publicate la Madrid în 1961 în Colecția „Dacoromania
- Volumul „Pitești - centru de reeducare studențească“ în 1963 la Madrid; în 1971, în engleză, la editura Englewood, CO ; 1989, Cuvântul Românesc,
- Alte volume: „Acolo șezum și plânsem" (1964),
- „Cântiti tra niagarsiri“ - Cântece de neuitat (1996, București Editura Fundației Culturale Aromâne „Dimândarca Părintească“, îngrijit și postfațat de Hristu Cândroveanu.)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Coja, Ion (). „Dumitru Bacu - scurtă biografie”. Ion Coja. Accesat în .
- ^ „Dobrogeni de elită, Ioan Cusa (1925-1981)”. Revista Nord Dobrogea Cultural nr.9: 29-30.