Dorel Vișan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dorel Vișan (n. 23 iunie 1937, comuna Tăușeni, județul interbelic Cluj) este un actor, director și poet român. A interpretat peste 40 de roluri în teatru, în cea mai variată gamă, de la Molière la Shakespeare, de la Marivaux la Büchner, iar în film a avut peste 50 de roluri în producții românești și internaționale.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dorel Vișan s-a născut la data de 23 iunie 1937 în satul Tăușeni (județul Cluj). A absolvit în anul 1965 cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" din București. După absolvirea facultății, a fost angajat ca actor la Teatrul "Lucian Blaga" din Cluj.

Este unul din cei mai importanți actori de film din România și unul din puținii, care au ajuns la o solidă reputație europeană. În anul 1974, a debutat pe marele ecran în comedia Păcală, iar patru ani mai târziu este magistral în Între oglinzi paralele, în regia lui Mircea Veroiu. În anul 1987, Mircea Danieliuc l-a distribuit în filmul Iacob, film în care Vișan a realizat rolul său de referință. Interpretarea sa din acest film a fost foarte apreciată. Cotidianul The New York Times îl elogia astfel: "Dorel Vișan în rolul principal este extraordinar, în special atunci când rămâne singur, fără cuvinte, în ultimele 20 de minute".[1]

După ce în anul 1985, Stere Gulea i-a oferit rolul Tudor Bălosu în filmul Moromeții, în anul 1995 Mircea Daneliuc i-a oferit rolul principal (senatorul Vârtosu) în filmul Senatorul melcilor. Pentru prestația din film a primit premiul de interpretare masculină, la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franța. Presa franceză și criticii de film l-au elogiat astfel:

  • ”Senatorul e genial interpretat de Dorel Vișan, un voinic spătos, care seamănă ciudat cu Charles Napier, actorul venerat al lui Jonathan Demme. “Senatorul melcilor” ar fi trebuit premiat pentru formidabilul actor Dorel Vișan, în rolul titular”. (Thierry Jousse – Cahiers du Cinema).
  • “Se reține jocul excepțional al lui Dorel Vișan în rolul senatorului. Acest rol ar fi putut foarte bine să-i aducă un premiu de interpretare masculină” (Montreal).[1]

În anii următori, Dorel Vișan a jucat în filmele Magnatul (2004) și Sistem nervos (2005). În paralel cu activitatea sa artistică de pe scena Teatrului din Cluj și din filme, a fost și director al Teatrului „Lucian Blaga” din Cluj, precum și profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din același oraș.

Anul acesta, Dorel Vișan va putea fi văzut în Der Gekopfte Hahu, The Dot Man și în Ticăloșii, trei producții care se vor adăuga celor peste 120 de roluri de teatru și film cărora inegalabilul artist le-a dat viață.

De-a lungul carierei sale, a fost laureat cu numeroase premii:

  • Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Filmului Românesc de la Costinești (1981),
  • Cel mai bun actor al anului acordat de Asociația Oamenilor de Teatru (1987),
  • nominalizare pentru cel mai bun actor la Festivalul european al filmului (1988),
  • Premiul pentru interpretare masculină pentru rolul din "Senatorul melcilor" la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier, Franța (1995),
  • Milleniu - Hall of Fame - "Honoring prominent citizens of the Twentieth Century" (1998),
  • Premiul de Excelență la TIFF pentru activitatea sa neîntreruptă în slujba artei (2003).

Actorul Dorel Vișan a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.[2]

Dorel Vișan s-a căsătorit la data de 30 decembrie 1964 cu Maria Vișan. Au fost căsătoriți timp de 29 ani, până la decesul acesteia la 14 iulie 1993. Împreună au trei copii.

„Credința mea, pe care o propovăduiesc pe unde pot, este că un artist nu trebuie să facă roluri, ci să recreeze destine. Mă consider un norocos, deși am trăit multe întâmplări pe care nu le-am pus pe seama norocului. [...] Poate singurul meu regret este cel pe care l-am spus la finalul filmului «Magnatul» în personajul pe care l-am făcut atunci: «Nu-mi pare rău că mor, îmi pare rău că nu m-am priceput să trăiesc».[3]
—Dorel Vișan

Activitate literară[modificare | modificare sursă]

În anul 1995 a avut loc debutul său literar cu poezii, în revista Steaua. A publicat până în prezent 4 volume de versuri. Numele său a fost inclus în antologiile Poeți clujeni contemporani (1997) și Un pahar cu lumină. Poeți contemporani clujeni (antologie bilingvă româno-maghiară, 2005). Dorel Vișan este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

  • De vorbă cu Domnul (1997) - versuri;
  • Vremea cireșelor amare (1998);
  • Păcate ... (2000);
  • Psalmi (2003) etc.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

  • Păcală (1974) - Călăul
  • Trecătoarele iubiri (1974) - Dispecerul
  • Tănase Scatiu (1976) - Nichitache
  • Mânia (1977) - Maiorul de Cavalerie
  • Iarba verde de acasă (1977) - fratele lui Ștefan
  • Între oglinzi paralele (1978) - Lumânăraru
  • Gustul și culoarea fericirii (1978) - directorul
  • Drumuri în cumpănă (1978) - fiul
  • Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1979) - călăul
  • Înainte de tăcere (1979) - primarul
  • Bietul Ioanide (1979) - fiul lui Hagienuș
  • Rug și flacără (1980) - Bogathy
  • Mireasa din tren (1980) - tatăl lui Filimon
  • O lacrimă de fată (1980)
  • Casa dintre câmpuri (1980) - milițianul
  • Bună seara, Irina (1980) - scafandrul
  • Semnul șarpelui (1981) - Odoleanu
  • Probleme personale (1981) - Primul secretar
  • Castelul din Carpați (1981) - Partenie
  • Baloane de curcubeu (1982) - Ene Lelea
  • Năpasta (1982) - Gheorghe
  • Femeia din Ursa Mare (1982) - Murgu
  • Faleze de nisip (1983) - milițianul
  • Lovind o pasăre de pradă (1984) - Panaitescu
  • Eroii nu au vârstă (1984) - avocatul, serial TV
  • Bunicul și o biată cinste (1984)
  • Domnișoara Aurica (1985) - Curcuman
  • Furtună în Pacific (1985) - Mecanic șef Marcu
  • Piciu (1985) - Țăran
  • Sezonul pescărușilor (1985) - Simion
  • Sper să ne mai vedem (1985) - Bogdan
  • Declarație de dragoste (1985) - Nea Tăticu
  • Cale liberă (1986) - colonelul genist
  • Pădureanca (1987) - Popa Furtună
  • Moromeții (1987) - Tudor Bălosu
  • Iacob (1988) - Iacob
  • Un bulgăre de humă (1989) - Ion Creangă
  • Undeva în Est (1991) - Lupșe
  • Drumul câinilor (1991) - Primarul
  • Rămânerea (1992) - Preotul
  • Balanța (1992) - preotul rural
  • Vulpe - vânător (1993)
  • Timpul liber (1993) - Șef cadre
  • Cel mai iubit dintre pământeni (1993) .... Gardianul 'Dumnezeu'
  • Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - Petru Groza
  • Senatorul melcilor (1995) - senatorul Vârtosu
  • Prea târziu (1996) - Prefectul
  • Ultima gară (1998) - Bălan
  • Fii cu ochii pe fericire (1999) - Tatăl
  • Torniamo a casa (1999) - film T)
  • Zapping (2000) - Polițistul
  • Manipularea (2000)
  • Valsul lebedelor (2002) (film TV) - Constantin Dicu
  • Turnul din Pisa (2002) - Dorel
  • Occident (2002) - Polițistul
  • Noro (2002) - Tatăl lui Norocel
  • Magnatul (2004) - Mircea Moraru
  • Sindromul Timișoara - Manipularea (2004) - Generalul
  • Dallas Pashamende (2005) - Polițistul
  • Sistemul nervos (2005) - Ministrul orb
  • Ticăloșii (2007) - Finanțatorul partidului
  • Gala (2007) (serial TV)
  • Inimă de țigan (2007) (serial TV) - Senatorul
  • The Dot Man (2007) - Iosif
  • Dincolo de America (2008) - colonelul Marcus
  • Cocoșul decapitat (2008) - Mailat

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Cinemagia - Dorel Vișan
  2. ^ Decretul Președintelui României nr. 469 din 30 mai 2002 privind conferirea unor decorații naționale, publicat în Monitorul Oficial nr. 369 din 31 mai 2002.
  3. ^ "Astăzi e ziua ta..." : Dorel Vișan, 25 iunie 2007, Ramona Vintila, Jurnalul Național, accesat la 3 iulie 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri