Dislexie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dislexia este o tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc.

Este un deficit de un anume grad, în recunoașterea și înțelegerea textelor scrise, tipărite sau de mână. Totodată prezintă o lecturare lentă, greoaie, cu poticniri și chiar blocaje în citire. Această deficiență poate fi sesizată în jurul vârstei de 6-7 ani, când apare de asemenea și însușirea cititului. Copilul evită lecturarea și ezită să citească cu voce tare. Dislexia este o deficiență de învățare frecventă care împiedicaă dezvoltarea capacității de a citi. Cititul nu este un act primordial la om. El trebuie învățat. Pacienții cu dislexie nu au un nivel mai scăzut de inteligență și nu învață mai greu alte lucruri în afară de citit. De fapt, majoritatea dislexicilor au o inteligență peste medie. Totuși, incapacitatea de a citi repede sau fluent poate face multe arii de studiu greu de urmat. Alte sinonime pentru dislexie sunt: deficiență de citire, incapacitate de citire. Cititul este un proces cognitiv complex. Copiii învață să citească prin "traducerea" sau decodificarea sunetelor ce formează un cuvânt (foneme). De exemplu, cuvântul "pat" are trei foneme, adică sunetele P, A și T. Combinația între aceste sunete formează cuvântul "pat". Pe măsură ce copilul începe să recunoască cuvintele, citirea devine un proces automat. Pentru copiii cu dislexie, citirea se face altfel; aceștia au probleme în a decoda fonemele și au deci probleme în învățarea cititului și a scrisului ortografic. Pot avea probleme în reținerea fonemelor și a cuvintelor, cititul devenind încetinit și inexact. Copiii cu dislexie mai au probleme cu pronunțarea corectă a cuvintelor, scrierea de mână, planificarea și organizarea, operațiile matematice.

Legături externe[modificare | modificare sursă]