Dislexie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dislexia este o tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc.

Este un deficit de un anume grad, în recunoașterea şi înțelegerea textelor scrise, tipărite sau de mână. Totodată prezintă o lecturare lentă, greoaie, cu poticniri și chiar blocaje în citire. Această deficienţă poate fi sesizată în jurul vârstei de 6-7 ani, când apare de asemenea și însușirea cititului. Copilul evită lecturarea și ezită să citească cu voce tare. Dislexia este o deficienţă de învăţare frecventă care împiedicaă dezvoltarea capacităţii de a citi. Cititul nu este un act primordial la om. El trebuie învăţat. Pacienţii cu dislexie nu au un nivel mai scăzut de inteligenţă şi nu învaţă mai greu alte lucruri în afară de citit. De fapt, majoritatea dislexicilor au o inteligenţă peste medie. Totuşi, incapacitatea de a citi repede sau fluent poate face multe arii de studiu greu de urmat. Alte sinonime pentru dislexie sunt: deficienţă de citire, incapacitate de citire. Cititul este un proces cognitiv complex. Copiii învaţă să citească prin "traducerea" sau decodificarea sunetelor ce formează un cuvânt (foneme). De exemplu, cuvântul "pat" are trei foneme, adică sunetele P, A şi T. Combinaţia între aceste sunete formează cuvântul "pat". Pe măsură ce copilul începe să recunoască cuvintele, citirea devine un proces automat. Pentru copiii cu dislexie, citirea se face altfel; aceştia au probleme în a decoda fonemele şi au deci probleme în învăţarea cititului şi a scrisului ortografic. Pot avea probleme în reţinerea fonemelor şi a cuvintelor, cititul devenind încetinit şi inexact. Copiii cu dislexie mai au probleme cu pronunţarea corectă a cuvintelor, scrierea de mână, planificarea şi organizarea, operaţiile matematice.

Legături externe[modificare | modificare sursă]