Discuție Utilizator:89.136.167.81

Conform DEX, a fonda înseamnă a pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. Nu văd ce e comunistoid într-un sinonim. Dar dacă persistați în această opinie, ar trebui să scrieți același reproș și "comunistoizilor" de la Wikipedia în limba engleză, care în articolul David Belle și-au permis să scrie Belle founded Parkour based on his training and the teachings from his father. --Miehs (discuție) 1 februarie 2012 11:37 (EET)

Corecție

Limba engleză nu se traduce mot-a-mot în română. Un sport nu poate fi fondat, întemeiat, înființat, instituit, pentru că nu este o instituție. În foarte puține cazuri sinonimia dată de DEX este una totală. În limba română există sinonime totale și parțiale. În acest caz trebuie insistat asupra bunului simț lingvistic. „To found” nu se traduce în română în toate cazurile prin „a fonda”, având nuanțe diferite în cele două limbi. Ca vorbitor nativ de română și aproape nativ de engleză (așa cum declari) ar trebui să știi asta.

Un institut al Parkour-ului poate fi fondat, înființat, instituit deoarece are o dată precisă, juridică la care se întâmplă asta. Actul de creație cognitiv (pe parcursul unor ani prin acumulare de experiență și asumarea unor idei și precepte) nu are caracter juridic. O disciplină sportivă poate fi deci dezvoltată, sau pot fi puse bazele ei. Sunt diferențe majore, cruciale între cele două nuanțe. 89.136.167.81 (discuție) 2 februarie 2012 15:33 (EET)

La intervenția dumneavoastră nu m-a deranjat faptul că ați argumentat că "Un sport nu poate fi fondat." E posibil să aveți dreptate. Și alții folosesc tot felul de termeni, poate discutabili și ei:

• Parkour: Developed in France by David Belle;
• Parkour ist eine unter anderem von David Belle gegründete Sportart,
• Le parkour a été fondé dans les années 1930. Plus tard, David Belle, cofondateur du parkour avec Sébastien Foucan, a appris la « méthode naturelle » de son père Raymond Belle
• Il parkour ... è una disciplina metropolitana nata in Francia.

M-a deranjat obsesia "comunistoidă". În mod sigur cel care a scris articolul nu a apucat să cunoască terminologia "comunistoidă", pentru că ar fi trebuit ca, cu 22 de ani în urmă, să aibă deja un vocabular "comunistoid" bine întipărit. Câți ani credeți că are? În mod sigur este mai tânăr. M-a deranjat tonul prin care vedeți stafii ale comunismului bântuind inclusiv pe cei ce n-au apucat acele vremuri. Puteți schimba "fondat" cu "născocit", "implementat" (ca să trecem de la limba de lemn la cea de plastic) sau cu orice cuvânt doriți. Dar mai lăsați obsesia "comunistoidă" la o parte. Vă doresc toate cele bune, fără coșmaruri comunistoide. --Miehs (discuție) 2 februarie 2012 17:42 (EET)

Faptul că o persoană are idei socio-lingvistice de sorginte comunistă nu vine neapărat din faptul că a trăit în acele vremuri. Întregul sistem de educație românesc post-decembrist este „ocupat” de oameni formați pre-1989, care perpetuează anumite idei preconcepute atât în materii umaniste (istorie și limbă română) cât și în cele exacte.

A ne inspira în alcătuirea unei idei în limba română EXCLUSIV din felul în care acestă idee este expusă în alte limbi este greșit și este unul din motivele (complexe) pentru care limba română a murit, îmbogățirea ei, sau iată, chiar expunerea unei idei simple, se face NUMAI în acord cu alte limbi sau mot-a-mot preluând fără adaptare și nici pe departe în modul în care o persoană de origine română ar relata aceste idei sau cum ar fi logic.

Fenomenele de „false friends” printre altele au ajuns la metastază în limba română de ziua de astăzi, până la punctul la care există o limbă română clasică, și o limbă română modern-anglicizată-francizată, cu contradicții majore între cele două (exemplu, substantivul locație - chirie sau loc), și asta este NUMAI vina celor care în graba de a se „sincroniza” cu cultura europeană „ard etape” importante în evoluția unei limbi.

Mă interesează ca acest lucru să fie conștientizat, chiar dacă nu are urmări asupra fiecărui cuvânt, dar măcar lumea să fie conștientă de problemă, sa gândească de două ori înainte de a traduce ceva.

Fenomenul nu este de altfel nou, în anii pașoptiști, când elita română studia deasemenea în alte țări, avem celebrul „furculision”. Deși Caragiale a dus până la hiperbolizare fenomenul în scop umoristic, el nu este dispărut sau izolat nici măcar astăzi.

Pare că limba română a murit în anii 1850 și de atunci e o alergătură națională de a prelua integral și fără adaptări tot ce este străin, parțial probabil dintr-un complex de inferioritate...

Dar mă opresc aici, am ajuns la alte idei nenecesare acum... 89.136.167.81 (discuție) 22 februarie 2012 16:22 (EET)

Mă tem că încercați să opriți timpul în loc. Limba română de azi (sau mai bine spus, de ieri), a cărei puritate o apărați de corupția prin importuri din alte limbi, privită prin ochii celor ce vorbeau limba din vremea când s-a editat Biblia de la București, este o curată blasfemie stâlcită. Nu fiți paseist. Și eu, în anii '50 - '60, când învățam franceza cu o distinsă doamnă în vârstă, învățam de la dumneaei că verbele franceze au 4 conjugări (-er, -ir, -oire, -re). Nu mai este de mult valabil, ultimele două s-au contopit. Și nu plânge nimeni după ce-a fost și nu mai este. Nu putem rămâne blocați în Evul Mediu. Măcar limba să evolueze, chiar dacă gândirea multora din concetățenii noștri a rămas blocată în tiparele ce-au supraviețuit aproape nealterate acelor vremuri. Vă urez sănătate perpetuă și o descătușare din credința că o limbă poate rămâne imuabilă. Toate cele bune, --Miehs (discuție) 22 februarie 2012 17:17 (EET)

Nu nu, ați înțeles greșit. Nu-mi doresc ca limba să rămână imuabilă. Sunt două școli de gândire în România, una care susține ancorarea în trecut, alta care susține „sincronizarea” cu lumea mondială, din punctul meu de vedere ambele greșite. Una insistă pe eliminarea elementelor noi, alta insista EXCLUSIV pe îmbogățirea prin neologizare, în absența oricărui mecanism intern de îmbogățire a vocabularului, atât de blamat de mentalul colectiv, dar atât de activ în alte limbi. În engleză verbizarea substantivelor de exemplu este foarte productivă, ca să dau un exemplu. În franceză, schimbarea valorii gramaticale prin contopire. În mandarină, metaforizarea, în rusă, substantivizarea intensă. În română să spunem șoarece sau DC (dispozitiv de control a poziției cursorului) spre exemplu, este nu numai disconsiderat dar luat în derâdere, autorul unei astfel de sintagme aproape va fi ars pe rug și luat la mișto; este numai unul din domeniile în care românii sunt încurajați în mod activ să cedeze lingvistic 100% în fața neologismelor, iar această cedare începe să aibă efecte serioase și în zona morfo-sintactică, calchieri brute fiind acceptate astăzi. Similar cu ce se întâmplă cu româna astăzi s-a petrecut în secolele 15-18 cu suedeza, întregul sistem gramatical al acestei limbi prăbușindu-se sub influența germanei (nu prin evoluție internă graduală precum cele nșpe conjugări în română, care au devenit 4 TOCMAI sub influența limbilor latine între care vrem cu disperare să ne socotim, artificializându-ne limba).

O etnie se prăbușeste în momentul în care în mentalul colectiv piere sentimentul de apartenență la ceva. O organizație piere când persoanele nu mai trag într-o direcție ci în douăzeci. O limbă piere în momentul în care „spiritul” și logica internă sunt ignorate, în dauna logicii interne a altor limbi, marcă a faptului că oamenii au spiritul frânt și un serios complex de inferioritate. Dacă vreau să vorbesc în engleză, vorbesc în engleză, pe care o știu aproape nativ, dacă vreau franceză, franceză. Să încercăm să evităm extrema în care cad mulți basarabeni care nu pot să vorbească nici română standard, nici rusa standard, pentru că acolo se va ajunge, la o republică bananieră lingvistică. Nu e o scuză că trăim în secolul tehnologiilor (chiar eu însumi sunt inginer IT). În recapitulare, susțin evoluția naturală, neforțată, internă a limbii, separarea de trecutul inflexibil dpdv socio-lingvistic, dar și separarea de un viitor în care româna va fi un simplu algoritm de înlocuire a cuvintelor engleze, dar cu aceeiași gramatică. Multă sănătate și dumneavoastră.

Multă sănătate și dumneavoastră. 89.136.167.81 (discuție) 22 februarie 2012 19:37 (EET)

Spuneați în misiva dumneavoastră că O limbă piere în momentul în care „spiritul” și logica internă sunt ignorate, în dauna logicii interne a altor limbi, marcă a faptului că oamenii au spiritul frânt și un serios complex de inferioritate. Românii sunt mândri că se trag din daci, dar că limba le vine de la romani. Practic, sunt mândri că strămoșii daci au fost înfrânți și subjugați, nu numai pe câmpul de luptă, ci și lingvistic, în mai puțin de 200 de ani, limba dacă fiind total înlocuită de latina vulgară. Și latina, după cum știm, a fost timp de peste un mileniu Lingua franca a Europei, rol pe care și-l asumă în prezent în mod insidios limba engleză. Nu știu dacă urmăriți programe ale televiziunii germane. Aici, la București, am acces la DW, Pro7, Sat 1 și RTL. Când vorbesc prezentatorii, e limba germană. Când vorbesc oameni cărora li se iau interviuri, e un amestec de germană cu îngrozitor de multă engleză. Se pare că acesta este un fenomen universal. Francezii luptă contra acelui "Franglais" pe toate fronturile, în special pe al terminologiei informatice. Tot francezii țin cu dinții de forme desuete ca soixante-dix, quatre-vingts și quatre-vingt-dix, în timp ce francofonii elvețieni și canadieni au trecut la forme mai logice (septante ou settante, huitante ou octante et nonante). Nu cred că româna are cum să scape (era să scriu "acestui trend") acestei tendințe. Toate cele bune, --Miehs (discuție) 22 februarie 2012 22:00 (EET)