Discuție:Horia Sima

Motivare PDVN

Materialul pare a fi reprodus după http://www.fgmanu.net/personalitati/personalitati1.htm. Până când se va găsi cineva care să aducă articolul la un nivel lipsit de părtinire, propun să se păstreze formatul PDVN. Din câte știu, există și cărți de istorie, nu doar situri extremiste.--Nosceteipsum" 27 martie 2006 02:36 (EEST)

Legături vandalizate

Articolul pare să fi fost fost vandalizat la 28 iulie 2006 11:02 într-un mod rafinat și laș. O legătură (care conducea la site-ul pro-legionar Fundația Profesor George Manu) puntează acum la un site memorial al Holocaustului; a fost adăugată o legătură cu un titlu ambiguu (Fundația Victoria Ne Unește), tot către un site memorial al Holocaustului. Nu sunt simpatizant legionar, împărtășesc ideile și sentimentele societății civile față de Holocaust și victimele sale, dar asemenea practici nu au ce căuta în Wikipedia.

Sunt unul dintre cei care dispută PDVN al articolului. Poate ca, până vom ajunge la un PDVN, lucrul cel mai bun ar fi ca legăturile să fie șterse: așa vandalizate nu pot rămâne, dar site-ul Fundația George Manu îndepărtează articolul de un PDVN.

--Victor Blacus 2 septembrie 2006 20:09 (EEST)

Am refăcut legătura vandalizată, dar nu către http://www.fgmanu.net/personalitati/personalitati1.htmm ci către linkul fără frame http://www.fgmanu.net/personalitati/SH.html Il felul acesta nici nu se face publicitate unui site pe care unii pot să-l considere extremist. Sper ca soluția să vă pară admisibilă. Pe de altă parte, eu personal nu văd accentele clar pro-domo sau ideologice ale acestui text în sine - e o biografie succintă, fără bla-bla ideologic. Așa mi se pare mie. -- Inistea 5 septembrie 2006 00:17 (EEST)

Despre "vandalizare" si obiectivitate stiintifica

Un articol istoric nu are voie sa cuprinda - pe cat posibil - pozitia subiectiva a istoricului, referentului, corectorului. Cel care a strecurat in Wikipedia acest articol omagial, ditirambic despre "Horia Sima" si "Miscarea Legionara", doua entitati deosebit de problematice, abdominabile in acceptie ubicuitara (propaganda nazista este interzisa de lege in majoritatea statelor europene, etc.) a facut un deserviciu acestei institutii corecte,onorabile, bazata pe date stiintifice si obiective care este Wikipedia. Eliminarea exagerarilor, inexactitatilor, folosirii de limbaj inpropriu si tendentios nu sunt o "vandalizare" ci o corectare necesara. Iata cateve exemple: Primul Ministru Armand Calinescu nu a fost "executat" ci ucis de o banda de criminali, chiar daca pe motive politice; "Ajutoarele si pozitia pro evreiasca a Miscarii Legionare" care reies din articol sunt o enormitate lipsita de orsice temei istoric, transformarea in 3 luni de zile a unei economii deficitare intr-una excedentara cu o crestere a productiei agricole si industriale cu 30%(!!!)este o imposibilitate fara precedent in lume, etc., etc. Deci propun domnilor simpatizanti legionari, cripto-legionari, etc. sa-si caute alte organe de propaganda si sa lase Wikipedia in pace. Alex.F.

Interviu cu Horia Sima

http://www.youtube.com/watch?v=DGNg3gF6OrQ Comentarii: film blocat de youtube. --Alex F. (discuție) 4 ianuarie 2011 10:01 (EET)

Nota A

1.) Afirmația După alte surse ar fi murit la 25 mai 1993 în timpul unei șederi în Germania, în apropiere de München” (Dachau?) corespunde realității. Locul decesului a fost într-o localitate situată între München și Augsburg (în casa unui dentist român). Dar sigur că necesită citare, respectiv verificare (cele mai bune surse fiind oficiul stării civile și primăria de competență pentru localitatea respectivă și persoanele implicate la formalitățile de constatare și de transportare a defunctului, dacă decesul a fost constatat și înregistrat acolo - ceea ce implică eliberarea mai multor hârtii oficiale, semnate și ștampilate).

2.) Deși a pretins despăgubiri și pensie ca fost deținut în lagăre (Dachau, Buchenwald) Sima nu avea dreptul de intrare în Germania, sub riscul de a fi arestat și judecat ca nazist și pentru crime de război deci, probabilitatea morții în Bavaria este puțin verosimilă, dacât, sub o identitate falsă. Acesta e un comentariu și se întemeiază pe prezumții (ar necesita... citare) bazate pe necunoașterea unor amănunte istorice și procedurale, juridice: cine nu are dreptul de intrare (persona non grata) nu mai are cum și de ce să fie judecat, arestarea putând avea cel mult rostul expulzării cât mai grabnice. Însă cine e pasibil de arestare pentru a fi judecat (în speță: de "nazism" și "crime de război") nu are accesul barat în țara respectivă. Dimpotrivă, e nevoie de a fi lăsat să pătrundă în zona de jurisdicție a țării care dorește acționarea în judecată! (Vezi și recentele cazuri Pinochet și David Irving.) Învinuirile de a) nazism și b) crime de război sunt irelevante în cazul lui S.: nu a fost membru al partidului național-socialist, nici mișcarea legionară nu era organizație național-socialistă = nazistă, ci una fanatic creștină, dar aliată cu nazismul german. "Nazism" are semantică precisă. Cuvântul "nazism" nu e simplu sinonim pentru "naționalismul șovin", iar naționaliștii șovini pot proveni din grupări cu orientări politice radical diferite. Chiar și folosirea cuvântului fascism este adesea problematică. Pe de altă parte, chiar dacă lotul de legionari ținut captiv în Germania hitleristă ar fi făcut parte din NSDAP și Waffen-SS, aceasta în sine încă nu constituie cap de acuzare pentru acționarea în justiție, într-un proces penal. Cu privire la crimele de război: S. le-ar fi putut comite dacă ar fi avut ocazia, dar nu a avut când să le comită: a părăsit România cu aproape o jumătate de an înainte de intrarea României în război, după care nu a mai fost în situația de a emite ordine cauzatoare de crime de război. La intrarea României în război, mișcarea legionară fusese anihilată și membrii ei supuși unui regim de represiune. S. și ceilalți au fost trecuți, în aceeași țară, Germania, încă în anii 1940, imediat după război, prin "filtrul" sever al autorităților americane de anchetă (inclusiv al serviciului care a precedat CIA), care le-a verificat culpabilizarea în cadrul marelui program de "denazificare" și de constatare a gradelor de vinovăție. Autoritățile aliate nu au rereținut pe nimeni dintre ei pentru acționare în judecată. Stabilirea în Spania și alte țări, inclusiv Statele Unite, a membrilor din lotul legionar refugiat în Germania a avut loc după această verificare oficială. Dacă scăparea lor a avut loc și cu complicitatea autorităților aliate, în cadrul vreunei operații gen "Paperclip", e menționabil și acest lucru, dar, iarăși, "necesită citare" și probabil că nu există izvoare care să confirme aceată ipoteză. Felul cum sunt prezentate lucrurile (succint) la ro.wp lasă cititorii să presupună că respectivele persoane s-ar fi furișat peste granițe fără să fi știut autoritățile despre ele. Propoziția Deși a pretins despăgubiri și pensie că a fost deținut în lagăre (Dachau, Buchenwald), își are relevanța sa. Deși S. și camarazii lui au fost aliați ai Reichului nazist, au avut, între 1941-1944, statut de prizonieri, de deținuți politici și au fost găzduiți în lagăre de concentrare și tabere de muncă la Buchenwald, Dachau, Rostock etc. Asta au fost, chiar dacă nemții i-au supus la un regim mult mai blând în comparație cu categoriile cele mai năpăstuite de deținuți din lagărele naziste. Aceste părți de realitate nu ar trebui ocultate într-o lucrare enciclopedică în care primează punctul de vedere neutru spre deosebire de textele propagandistice bazate pe partizanat (fățiș sau subliminal).

Anonimul IP 62.129.245.186 menționează mai sus o serie de inadvertențe inerente unui articol colectiv și pe care voi cauta să le rectific în articol.

1.) H.S. a depus eforturi pentru a-și șterge urmele, pentru a-și oculta un trecut problematic, jenent, și a apelat la colaboratori care l-au ajutat la estomparea și mistificarea acestui trecut, colaboratori care au avut - și mai au - motive de a-și oculta propriile lor fapte: fascism, terorism, crime, delapidări, trădări, spionaj pentru diferite țări simultan și pe rand și alte asemenea fapte nelăudabile. Adept al principiilor lui Talleyrand, Horia Sima i-a vandut pe toți cei care l-au cumpărat. Locul și data decesului lai H.S. au fost introduse în acest sistem de dezinformare voluntar sau accidental, în virtutea obișnuinței de a evita adevarul deci, spusele colaboratorului anonim sunt plauzibile ca și celelalte surse, cu deosebirea - menționată de d-sa - că nu pot fi încadrate în articol, fiind CO (vezi: Materialele enciclopedice trebuie să fie verificabile).

2.)Inadvertențe:

• Corect, H.S. nu a fost declarat în RFG persona non grata, lipsit de dreptul de intrare, în schimb el a avut a se teme de indivizi și de comandouri de razbunare legionare (pentru presupusa sa colaborare la eliminarea lui Zelea-Codreanu - vezi acuzele tatălui lui Z.-Codreanu - și/sau pentru delapidarea fondurilor acordate de nemți pentru ca să creeze o „Armată Națională de Eliberare” română în 1944) și anti-naziste care mișunau prin Germania postbelică. Pe deasupra mai plana și o condamnare la moarte în contumacie, care nu a fost nicicand abrogată.
• Corect, H.S. nu a fost criminal de război, el a fost un criminal-terorist antebelic (vezi Masacrul de la Jilava, Rebeliunea legionară, Pogromul de la București, Armand Călinescu, N. Iorga, etc., etc. În privința organizațiilor fasciste interbelice, care au adoptat semnul crucii încarligate, barate, cu sageți, sau a Arhanghelului Mihael, au fost între ele anumite diferențe, anumite culori naționale, dar și un reprezentativ și dominant numitor comun: terorismul, pistolul, bâta, crima, tortura, jaful, extremismul xenofobic. Micile diferențele dintre fascismul italian, nazismul german, fascismul/nazism francez, maghiar, ucrainean, baltic, român, etc. sunt chestii de nuanță, chichițe folosite de avocați în procesele intentate respectivilor criminali.
• „"Filtrul" sever al autorităților americane de anchetă ... în cadrul marelui program de "denazificare" a fost un bloff care nu a filtrat mai nimic și care nu a fost în stare să împiedice fuga celor mai mari criminali (Mengele, Eichmann, Borman), spre noi paradisuri: Am. de Sud, Siria, Egipt și chiar SUA (Valerian Trifa, Ivan-cel Groaznic-Demianiuc, etc., etc.).
• „Deși S. și camarazii lui au fost aliați ai Reichului nazist, au avut, între 1941-1944, statut de prizonieri (s.m.), de deținuți politici și au fost găzduiți în lagăre de concentrare și tabere de muncă la Buchenwald, Dachau, Rostock etc.” Incorect. Ei nu au avut statut de prizonieri: Mancau la popota ofițerilor și nu aveau limitări de mișcare. H.S. nu a trebuit să cheltuiască eforturi și acte de eroism pentru a trece granița spre Italia, de unde a fost expediat înapoi, cu un șut în spate de contele Ciano, care l-a caracterizat: „... un derbedeu mai puțin...” - vezi «Note: ^D» din articol. --Alex F. (discuție) 4 ianuarie 2011 13:30 (EET)

1/2 din "nota A" necesită reformulare: pericolele enumerate erau la fel de valabile pe teritoriul Spaniei – mai cu seamă în perioada 1975-1993. Cel puțin după 1975 ar fi putut fi atacat fizic sau acționat în justiție și în Spania (deși e absurd să crezi că înainte de moartea lui Franco, S. ar fi fost în siguranță deplină). Ideea, ce transpare din nota A, că în Spania s-ar fi aflat numai legionari "simiști" și că legionarii "codreniști" domiciliau exclusiv în Germania occidentală denotă că pentru autori chestiunea are multe necunoscute.

Idem cealaltă idee, că S. ar fi putut depune la autorități solicitare de compensații sau pensie pentru detenția în lagăre numai cu condiția de a se fi prezentat personal în Germania. Cel puțin contribuitorii evrei la ro.wp ar trebui să știe că pentru această formalitate nu era și nu e neapărat necesară prezența fizică în teritoriu.

1.0 - "Anonimul": nu e mai anonim decât "Alex F.".

2.0 - S. nu era în măsură să "șteargă urmele": ele existau independente de voința și putința lui de neică-nimeni exilat.

2.1 - Ideea cu introducerea locului și a datei din cauza unui sistem de dezinformare e o speculație exclusiv individuală, contrazisă de câteva date verificabile. Gazda lui S. există. Are numele în toate registrele telefonice și în diverse registre profesionale (domeniul medicinei), în zeci de pag. de web, cu hărți Google alături.

2.2 - Un aspect important, peste care se trece prea ușor: dacă se petrece un deces la data X în localitatea Y, se fac consemnări oficiale – la primărie, la un medic (policlinică, spital), la o instituție de pompe funebre (sau vreo companie de transport), poate chiar la poliție. Și, având în vedere contextul politic al persoanelor în cauză, se fac consemnări și la cel puțin un serviciu de informații. (În speță, cu siguranță la mai multe... "siguranțe".)

2.2.1 - Despre aceasta există o depoziție verificabilă făcută de un legionar din Stuttgart într-un interviu dat unui publicist domiciliat în aceeași țară. Convorbirea a fost publicată pe Net: [1]

2.2.2 - Relevant pentru articol acest citat: "a fost anunțat un medic din comuna respectivă, care a consemnat decesul, inițial derutat de stimulatorul cardiac care funcționa în continuare. S-a făcut actul de deces și urmau să se facă restul actelor la primăria comunei, fapt ce s-a și întâmplat." Decesul a fost constatat de un medic; acesta a emis certificatul de deces; decesul a fost înregistrat la oficiul stării civile din primăria localității (Untermeitingen, la sud de Augsburg). Așadar, mai multe înregistrări de date birocratice. În convorbirea cu persoana ajunsă imediat în locul decesului, ziaristul afirma că poliția judiciară germană (Kriminalpolizei, prescurtat Kripo) a făcut cercetări în 1994-1995 cu privire la decesul lui S.: "Cert este că din 1994-1995 poliția criminală germană (KRIPO) a început niște investigații asupra morții (...).". Amănunt foarte important.

2.2.3 - Mai aflăm că presa din România a aflat rapid, iar un reporter al gazetei Evenimentul zilei (Dinu Braunstein) a cerut telefonic detalii de la gazda lui S. (v. și nota nr. 34 din interviu). Aceste elemente și implicarea atâtor persoane-martore spulberă speculația de la sfârșitul notei A că S. se temea să călătorească în Germania. (Dacă cei doi ar fi surse îndoielnice, rămân medicul, primăria, poliția și alte câteva persoane, inclusiv gazda și soția sa. Cel puțin primăria și poliția ar fi surse de încredere, deoarece autoritățile din 1993 nu erau autoritățile din 1943.)

3.0 - Cât de mult se temea S. de vreun act de răzbunare vor ști doar experții. Ziariștii și istoricii încă n-au furnizat detalii pe care să le fi obținut de la experți. Așa că wikipediilor le mai trebuie răbdare și tutun. Pentru cititorii ro.wp e cert că S. a supraviețuit bine-mersi aproape 1/2 de secol fără să fi avut loc vreun atentat împotrivă-i și fără să fi fost acționat în judecată de vreun ins sau de vreo instituție. Oriunde se afla, i-ar fi putut veni de hac oricine. Nici în Spania franchistă nu l-ar fi putut feri nimeni de un act de răzbunare, darămite după 1975 (în epoca democratizării Spaniei scăpate de regimul franchist).

3.1 - Pe de altă parte, "codreniștii" și "simiștii" nu-și săreau la jugulară în stilul sugerat: deși s-au dedat la câteva "pedepsiri" de senzație în perioada interbelică, "camarazii" exilați nu se ghidau după patterns comportamentale mafiote. Dar nimic și nimeni nu i-ar fi putut împiedica pe "codreniști" să-l suprime pe S. dacă așa ceva le-ar fi fost țelul. Prezumția că S. se temea să meargă în Germania ca să nu-l ucidă "codreniștii" e naivă: în cadrul exilului lor, "codreniștii" și "simiștii" nu erau "arondizați" pe zone geografice, iar rivalii și adversarii din Germania (și alte state) puteau merge oricând în Spania, nu aveau interdicție de a călători.

4.0 - Constatarea: "nu fusese abrogată condamnarea la moarte". Cine să-l fi executat, în baza cărei jurisdicții și în baza cărei proceduri judiciare? (Sentința fusese emisă de un regim desființat în 1944, ba unul considerat uzurpator, iar tartorul regimului a fost el însuși executat doi ani mai târziu.)

5.0 - Taxonomia ideologiilor: în textele serioase despre "-isme", între care și cele relevante pentru articol, descrierea ideologiilor și organizațiilor aferente se întemeiază pe criterii serioase, nu pe umori, nici pe propagandă pro sau contra. Nu e nimeni atât de lipsit de pragmatism ca să nu realizeze ce anume e "chestie de nuanță" și ce nu. Aici discutăm despre cum sunt reflectate evenimentele la wikipedia. Dacă insistăm pe punctul de vedere neutru și pe seriozitate, nu putem recurge la lozinci, partizanat ideologic și epitete induse de stări afecționale. "Sine ira et studio" și "audietur et altera pars". (Remarca lui Ciano reamintește zicala "râde hârb de oală spartă".)

5.1 - În majoritatea textelor despre mișc. legionară, nu se ține cont de faptul că o parte importantă din "output"-ul surselor e rodul distorsiunilor și mistificărilor concepute cu premeditare de regimul antonescian și de regimul comunist, care a preluat mult de la cel antonescian. De obicei nu se ține cont (din cauză că "publicul" nu se știe) că antisemitismul legionar era teologic, nu funciarmente "rasist": la legionari conta sf. botez, spre deosebire de nazism, pentru care botezul și creștinismul nu valorează nimic. (Să ne fie clar că aici nu discutăm despre realitatea că victimei îi este egal dacă e maltratată de extremiști naziști ori de extremiști bigoți creștini, efectul asupra sănătății fiind același.) Pentru nazism, Iisus Hristos era un ovrei oarecare, Iehoșua, însă pentru legionari Iisus era "profetul" suprem, "fiul lui Dumnezeu", pentru care erau gata să se sacrifice (cum au făcut-o Moța și Marin în Spania războiului civil). În ciuda alianței și apropierii de vederi, mișc. legionară nu era totuna cu mișcarea nazistă. Dacă ar fi fost, atunci mișc. legionară ar fi fost a lui "anticrist", nu creștină, iar S. și ceilalți ar fi fost cazați în hoteluri de lux, nu în lagăre de concentrare.

6.0 - "Filtrul" anglo-american postbelic nu a fost deloc "bluff". Pe mulți i-a executat prin spânzurare, împușcare sau condamnat la ani grei de pușcărie încă din primele săptămâni și luni postbelice, respectiv i-a dat pe mâna aliatului sovietic și a subordonaților lui est-europeni (vezi diverși demnitari naziști deferiți Poloniei și combatanții ruși "vlasovți" și cazaci predați URSS). A acționat însă și funcție de interesele momentului. Iar "interesul poartă fesul" – valabil și azi. Primează interesul marilor grupuri de potentați, nu setea de răzbunare sau dorința de justiție a "gloatei". După 1947-48 s-a acutizat în Occident necesitatea folosirii personalului "Axei" în confruntarea dintre cele două "blocuri", în cadrul "războiului rece". De necesitățile momentului nu a fost străin nici personalul evreiesc prezent în serviciile de informații americane, în armată, nici cel din funcții înalte în administrațiile democrate și republicane și în Congresul Statelor Unite. Mai nou circulă știri conform cărora Skorzeny, care a contribuit la instruirea unor forțe arabe, ar fi colaborat și cu israelieni. Luarea la reexaminare a trecutului a avut loc după decenii, după ce "maurul și-a făcut datoria" (între care programele de rachete balistice intercontinentale și programele spațiale). Pe acest fundal istoric și legionarii au fost lăsați în plata Domnului, fiind prea mărunți pentru a fi fost luate măsuri punitive împotriva lor. Participarea la război în ultimele luni în cadrul armatei germane care lupta contra armatei sovietice în est și a armatei americane în regiunile Alpilor nu a constituit cap de acuzare când au trecut prin anchetele din 1945-1946. Ba mulți au fost recrutați de servicii de specialitate, mai ales cele americane, unii fiind parașutați în România. Dar în general au fost tot timpul supravegheați de serviciile de informații (nu e nevoie să mai și specificăm care anume, nu-i așa?). Vedem cum e cu justiția și în cazul marilor criminali ai regimurilor comuniste: momentan (la două decenii după prăbușirea sistemului în Europa) nu există vreun interes susținut "sus" pentru condamnarea comunismului, nici pentru urmărirea penală a marilor criminali comuniști. Textele istoriografice despre genocidul și bestialitățile săvârșite de comunismul sovietic sunt zgârcite la "repartizarea" epitetelor umorale în comparație cu textele similare despre "bestiile" și "fiarele fasciste".

7.0 - Acuratețe. După atâta mediatizare și după litigiul din Israel (culminat cu pronunțarea concluziei Curții Supreme de Justiție &st=cse), cu ce temei mai putem afirma că Demianiuk e "Ivan cel Groaznic"? Autoritățile competente au stabilit că "Ivan cel Groaznic" era alt gardian.

8.0 - Dacă legionarii luau prânzul "la popota ofițerilor", vorba ceea: "Format:NC". Dar din surse serioase, de ex. de prin arhivele statului german. Sunt surse și Karl Gyr și Mihai Pelin, adevărat, dar din altă categorie. (Simptomatic: când aceste surse comunică ceva despre comuniști ce sună neplăcut comuniștilor, nu sunt surse de încredere; când aceleași afirmă ceva despre fasciști și naziști ce sună plăcut comuniștilor, atunci sunt surse sine qua non și non plus ultra! Prin promovarea – și încă sistematică – a unui standard dublu, promotorii se autodescalifică din start și orice efort depus pentru a-și zugrăvi fațada potemkiniană e în van: tot fațadă rămâne. În lupta dintre "-isme", wikipedia riscă să-și piardă bona fide.)

9.0 - Între 1933-1945, libertate de mișcare nu avea nici cetățeanul german de rând, darmite cei "cazați" în lagăre de concentrare! Cum era în realitate libertatea de mișcare a lui S., reiese suficient și din fraza citată în altă de subsol - D: Pentru că a fugit din Germania, cu un pașaport fals, Himmler ne cere extrădarea lui.. Păi dacă ar fi putut face pe turistul ca vodă în lobodă, la ce i-a trebuit pașaport falsificat? Și pe ce se baza Germania când solicita altui stat (Italia) extrădarea?!? Pe faptul că S. era captivul ei. Iar Italia era țară aliată, nu era Elveția cea neutră. Logic.

9.1 - Reținem în același context amănuntul suplimentar "internați" și "prizonieri" aflați de asemeni în locuri de detenție, unde, după 23 august 1944, S. era dus ca să recruteze legionari pentru o unitate militară de voluntari români cu scopul participării la război alături de Germania nazistă: v. - în articol - finalul frazei "l-au încurajat să creeze o „Armată Națională de Eliberare”, alcătuită din legionari, și l-au plimbat prin diverse cantonamente de internați și de prizonieri, ca să procedeze la recrutările de rigoare."

9.2 - Niște aliați, niște prieteni – în același timp oaspeți și refugiați politici – puteau fi cazați în condiții normale, exista spațiu locativ (fie și în cazărmi, barăci militare). Cine își găzduiește oaspeții și prietenii în închisoare și în tabere de muncă forțată? Realitatea e că legionarii solicitanți de azil în Germania au fost ținuți în aceeași detenție cu "dușmanii" respectiv "dăunătorii poporului" (expresii naziste identice cu cele din limbajul sovietic). Dacă ar fi avut posibilitatea sau inspirația să se refugieze în Spania ori chiar Italia, dacă nu chiar într-una din cele două Americi, foarte probabil că ar fi avut libertate de mișcare mai mare decât au avut în 1941-45 în "reich".

Dacă S. era realmente tolerat la strachina cu "kraut" la cantina ofițerilor SS ai lagărului (deci nu doar alături de caraulele subofițerești, în restul timpului aceștia fiind "lorzii", iar el "sclavul"), ar fi fost, de fapt, ceva normal. Anormal îi era și le era statutul de deținuți. Amănuntul se cuvine tratat corespunzător și la wiki. În țări apusene avansate, sistemul penitenciarelor oferă condiții de lux în comparație cu alte state sau cu trecutul recent, inclusiv cel din "gulagul" hitlerist - și, totuși, nimeni – nici condamnații, nici autoritățile de urmărire penală - nu consideră "luxoasă" condiția deținutului în general, nici măcar când unii deținuți capătă dreptul de "concediu" de câteva zile sau ore, în care părăsesc închisoarea temporar. Simplul fapt în sine că au fost deținuți sau au fost duși la muncă forțată (cum a fost dusă multă lume fără statut de condamnat penal) i-ar fi îndreptățit la primirea unor despăgubiri, în funcție de legile în vigoare. Nu există vreo regulă "comuniștii da, fasciștii nu". În Rep. Fed. Germania în general au primit și primesc drepturi după vechimea în muncă, pentru muncă forțată și pentru detenție aiurea atât "fasciștii", cât și "comuniștii" demnitari mici și mai mari (între care foști ofițeri superiori din NKVD/KGB și alte Securități est-europene).

În concluzie: punctul de vedere neutru nu înseamnă înlocuirea unui partizanat al vreunui "–ism" cu partizanatul altui "–ism". __Anonimul 62.129.245.186__ 62.129.245.186 (discuție) 6 ianuarie 2011 15:27 (EET)

Barașeum vs. Teatrul Evreiesc de Stat

D. Lucian Felix a anulat fraza din articol despre "Teatrului Evreiesc de Stat" ca "moștenitor" al "Barașeum"-ului pe motivul că "Barașeum" era un teatru animat de regizori si actori evrei eliminați din alte teatre, iar "Teatrul Evreiesc de Stat" este un teatru mai mult cu numele "evreiesc".

Într-adevar, „TES” nu a fost o continuare administrativă drectă a lui „Barașeum”, așa cum „Barașeum” nu a fost o continuare administrativă drectă a „Pomului Verde”. „Barașeum” nu a apărut ca un fel de generație spontanee, deus ex machina, filiația, continuitatea este una de tradiție, cele trei stații rezultand una din cealaltă. Negarea TES ca un teatru mai mult cu numele "evreiesc" este nedreaptă, scandaloasă. Astazi, cand minoritatea evrească este numeric-neglijablă eforturile României de conservare a unei tradiții glorioase sunt lăudabile, nu de blamat și nu de persiflat. - Alex F. (discuție) 14 martie 2011 10:52 (EET)

Imi pare rau, interpretati gresit cele spuse de mine. Nu persiflez si in nici un caz nu blamez. Cum intamplarea face ca lumea teatrului romanesc sa-mi fie cunoscuta si nu de azi, ieri, reafirm ca TES-ul nu este o continuitate a Barasheum-ului, unul a fost "o institutie" creata din nevoie si la vremuri de restriste, TES-ul a fost creat nu din nevoie ci la vremuri oarecum mai bune pentru comunitatea evreiasca , dupa razboi si odata cu instalarea regimului comunist in Romania.

Reafirm ca astazi TES-ul este un teatru "mai mult cu numele" evreiesc, numarul actorilor si regizorilor evrei din teatru este neglijabil (excluzandu-l pe domnul director, acelasi de foarte multi ani). Se fac spectacole onorabile chiar de multe ori excelente. A-l considera insa "urmas" al Barasheum-ului este nepotrivit. Lucian Felix (discuție) 14 martie 2011 11:27 (EET)

Horia Sima la Sulina

Într-un număr din săptămânalul Expres, imediat după revoluție, am citit că Horia Sima a ajuns pentru câteva ore pe pământ românesc, la Sulina. Din păcate, n-am avut posibilitatea să obțin de undeva acel număr ca să-l citez cât mai exact. Poate găsește cineva acel număr și face mențiunea în text. --Senator (discuție) 29 iunie 2011 00:10 (EEST)

Mic studiu de caz

Câteva cuvinte privind exactitatea informațiilor și modul în care sunt prezentate.

• Horia Sima a decedat în noaptea de 24/25 mai 1993, în localitatea Untermeitingen din Germania (pe atunci, RFG), nu în Madrid(?), în locuința fam. Păunescu, actul de deces fiind emis în 25 mai de primăria comunei, în baza diagnosticului de “insuficiență cardiacă” pus de medical-legist.
• Horia Sima fost înmormântat sub numele de Radu ….. De unde până unde?
• În textul introductiv este pusă pe primul loc activitatea lui Horia Sima în calitate de profesor de limbă română, nesemnificativă în raport cu cea politică, în scopuri evident depreciative.
• În aceleași scopuri depreciative, este prezentat drept politician, termen peiorativ, și nu drept om politic, la care se adaugă epitetul de fascist, utilizat de asemenea în mod peiorativ. Aserțiunea, pe lângă faptul că este absolut falsă, mai este și în contradicție cu informațiile din infocasetă, unde la ocupație este completat : politician naționalist.
• Horia Sima nu a fost niciodată președintele partidului “Totul pentru țară”, (infocasetă), de asemenea, Horia Sima nu a fost niciodată președintele partidului “Garda de Fier”,(text introductiv), funcția de președinte de partid dispărând după desființarea partidului “Totul pentru țară“ în urma decretului-lege din 14 februarie 1938, prin care orice fel de activitate politică devenea ilegală, prin decretul-lege din 21 martie 1938, care prevedea desființarea tuturor partidelor politice, și prin Circulara semnată de Corneliu Zelea Codreanu, cu nr. 148 din 11 feb. 1938, prin care desființa partidul “Totul pentru țară”. Horia Sima a fost Șef al Regiunii a IX-a - Banat din 1935 și până la decretul-lege din 14 februarie 1938, și Comandant din 6 septembrie 1940, până la deces, în 25 mai 1993.
• Horia Sima nu a fost niciodată președintele partidului Garda de Fier. Partidul Garda de Fier a fost desființat prin Jurnalul Consiliului de Miniștri din 9 decembrie 1933 (guvernul I.G. Duca), și nu a mai fost reînființat.
• Garda de Fier nu are nimic în comun cu fascismul italian, mișcare politică de masă, totalitar-socialistă de esență corporatistă. Eticheta că ar fi fost de orientare fascistă este adăugată în scop pur depreciativ. Până și istoricii comuniști, M. Fătu și I. Spălățelu nu au etichetat această mișcare drept fascistă, ci doar “de tip fascist”. Chiar și Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, afirmă acest lucru :

„Criticii îl acuzau pe Codreanu că vrea sa copieze pe Mussolini și Hitler. Dar în contrast cu mișcările fasciste din Italia și Germania, areligioase sau anti-religioase în esență, Garda de Fier „era o mișcare de renaștere religioasă sau, poate mai exact, o mișcare de regenerare cu conotații religioase”87.”

Alți istorici abordează ceva mai nuanțat definirea Mișcării legionare:

„ La noi, cel mai simptomatic dintre partidele de extremă dreaptă a fost mișcarea legionară.[...] Mai întâi, să nu credeți, cum spun adversarii mișcării legionare, că a fost o copie a nazismului sau a fascismului. Mișcarea legionară a fost o mișcare autohtonă, născută din grupări studențești anticomuniste, între care una era condusă de Corneliu Zelea Codreanu.”

• Nici eticheta de “organizație paramilitară teroristă” nu este corectă, iar aplicarea ei este tendențioasă. Mișcarea legionară s-a vrut a fi o mișcare de mase, și într-o oarecare măsură a reușit. Anumite grupări din cadrul mișcării au avut într-o oarecare măsură caracter paramilitar, după 6 septembrie 1940, dar în general, până la abdicarea lui Carol al II-lea, orice organizație paramilitară era legal interzisă. “Taberele legionare” de la Predeal sau Carmen Sylva semănau mai degrabă cu taberele de “muncă patriotică” din epoca “de aur” decât a tabere de instrucție militară. Cât despre asasinatele comise de către unii membri ai mișcării legionare, ele au fost în general răspunsul acestora la terorismul de stat instaurat la ordinul lui Carol al II-lea. De altfel, documentele de arhivă dovedesc că de abia în septembrie 1938, în fața valului de represiuni și provocări declanșat din ordinul lui Armand Călinescu, un mic număr de legionari radicali au reușit să-și procure ilegal arme. A existat intenția de a se crea unități paramilitare (Corpul Moța-Marin, Corpul Spărgătorilor de Fronturi), dar proiectul nu a fost finalizat.

• Fraza "organizație paramilitară teroristă creată după modelul organizațiilor naziste SA și SS" nu există în memoriile lui Alexandru Crețianu. Este deja un fals cu intenție.

• Nu există nici o dovadă că Horia Sima ar fi inițiat și condus tulburările din cartierele evreiești. În plus se vorbește despre "cel mai violent pogrom", ceea ce implică existența și a altora, chestiune absolut falsă. Este știut că în zilele de 21-23 ianuarie, Horia Sima a stat ascuns, pentru a nu fi lichidat de agenții SSI. Până în ziua de azi, nimeni nu a contestat acest fapt. Chiar și comunicatul de încetare a ostilităților a fost conceput de Neubacher și scris de Iașinschi.

• Sunt doar câteva din "inadvertențele" din cele doar două fraze ale textului introductiv. Scrise de persoana care îmi făcea ieri un proces de intenție tipic stalinist, citez:

„Masahiro consideră că WP. este un organ de îndoctrinare. Folosind o sintaxă și diacritice care se cer revizuite, la măsluirea unui articol d-sa se folosește de metodele unui agent de pompe funebre, cosmetică, coafare, haine de folosință unică și burdușirea cu camfor pentru a estompa pestilențe. Pentru d. Masahiro sursele au unicul rol de a-i susține punctul de vedere deci, ele vor fi alese preferențial, indiferent de notabilitate, de posibilitatea de a fi abordate (la Mihail Moruzov 50% din surse au devenit Arh. S.R.I.,fond "x", dosar "y", la Petre Țuțea, cam 90% din surse sunt A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. x vol. y, cine nu crede să se ducă să caute!), de faptul că-s surse primare,....etc, etc....”

• Domnul cu pricina mă mai acuză că folosesc sintagma "evenimentele violente din 21-23 ianuarie 1940" în loc de "rebeliune legionară". Dl. Neagu Djuvara, probabil cel mai accesibil și mai citat istoric pe wikipedia, nu folosește nici una, nici alta:

„...generalul Antonescu a hotărât să se despartă de legionari. La sfârșitul lui ianuarie '41 are loc un fel de război civil care durează două zile, în care armata, de partea lui Antonescu, îi învinge pe legionari.”

• Și atunci ce facem? Cităm doar ce ne convine și de unde ne convine, eventual mai "fabricăm" ceva citate?

• Acestea sunt faptele. Și am luat în discuție DOAR DOUĂ FRAZE. Un domn care semnează Wintereu mă acuză de un așa-zis atac la persoana despre a cărui activitate am discutat aici. Nu mă pronunț asupra persoanei în cauză. Rog doar administratorii să ia notă de activitatea dânsului, ca și de modul în care pune problema, și nu e singurul, în momentul în care cineva ia în discuție cele scrise de dânsul.(Masahiro (discuție) 23 august 2014 10:02 (EEST))