Contele de Monte-Cristo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Contele de Monte-Cristo
Informații generale
Autor Alexandre Dumas
Ediția originală
Titlu original Le Comte de Monte-Cristo
Editură
Limbă originală Franceză
Țară de prima lansare Franța
Data publicării 1844–1846

Contele de Monte-Cristo (în franceză Le Comte de Monte-Cristo) este un roman publicat în 1844 de scriitorul francez Alexandre Dumas tatăl. Romanul povestește viața lui Édmond Dantes care a fost închis, fiind considerat informator al „Uzurpatorului” (Napoleon Bonaparte). A fost arestat de către autorități chiar în ziua logodnei sale cu Mércedes și dus la închisoarea din satul său, urmând ca apoi să fie judecat de către procurorul de Villefort.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Pe drum spre Marsilia, Edmont Dantes preia o scrisoare din partea lui Napoleon ,de aceea este considerat ca fiind informator al ,,Uzurpatotului"(Napoleon Bonaparte). Odată ajuns în port Domnul Morrel care avea sub conducere nava ,,Faraonul"pe care lucra Edmond îi propune tânărului marinar slujba de capitan,acest act produce o mare neliniște din partea altui marinar aflat pe vas și anume Danglas care în acel moment își dorea foarte mult slujba de căpitan. Dantes mulțumește domnului Morrel pentru slujbă după care pornește să-și viziteze tatăl (Bătrânul Dantes) și pe minunata sa soție Mercedes dat fiind că ea locuia în satul catalanilor (o așezare din Marsilia - sat cu origine spaniolă) la Chateau d'If pentru 14 ani. Acolo se împrietenește cu părintele Faria care-i lasă ca moștenire secretul comorii de pe insula Monte-Cristo. După ce scapă, acesta se întoarce pentru a se răzbuna.

Personajele[modificare | modificare sursă]

Edmond Dantès și pseudonimele sale

  • Edmond Dantès (n. 1796) — Dantès este inițial un marinar tânăr, apreciat și fără experiență, dar nu și în profesia lui, unde dă dovada de sârguința și pricepere. Inițial soarta îi surâde, are o logodnică, pe frumoasa Mercédès și o promovare ca viitor căpitan de vas. După transformarea în Contele de Monte-Cristo, numele lui inițial este dezvăluit doar după fiecare răzbunare. Deseori își duce dușmanii în disperare.
  • Numărul 34 — Timpuriu în timpul cât Edmond Dantès stă în pușcărie, guvernatorul temniței Château d'If este înlocuit. Noul guvernator nu învață numele pușcăriașilor, ci li se adresează după numărul celulei, așadar Edmond Dantès este numit numărul 34 cât timp este întemnițat.
  • Contele de Monte-Cristo — Contele de Monte-Cristo este persoana pe care Edmond și-o asumă când evadează și în timp ce își duce răzbunarea la final.
  • Lord Wilmore — un alt nume fals al lui Edmond
  • Sinbad Marinarul — Un pseudonim al lui Edmond Dantès
  • Abatele Busoni — Un nume fals pe care și-l atribuie Edmond Dantès
  • gh Mercedes - Logodnica lui Edmond Dantès
  • Abatele Faria
  • Morrel-cel caruia ii apartine vasul Farraoh

Referințe[modificare | modificare sursă]


Legături externe[modificare | modificare sursă]