Centre sociale de dreapta

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Clădirea mișcării CasaPound în Roma.

Centrele sociale de dreapta sunt centre sociale⁠(d) înființate de către neofasciști. Inspirați de acțiunile mișcărilor de stânga⁠(d) din anii '60, membrii mișcărilor de extremă-dreapta din Italia au început să ocupe clădiri neutilizate, cu precădere în zona provinciei Roma, și să le utilizeze în scopuri personale. La mijlocul anilor 1990, sprijiniți de diverse partide și fracțiuni politice, aceștia au înființat centre de tineret (fr) pentru neofasciști. Cea mai cunoscută este clădirea mișcării italiene CasaPound.

Italia[modificare | modificare sursă]

Primele centre au fost înființate în Italia în anii '80.[1] În 1990, membri ai organizației de tineret Fronte della Gioventù a Mișcării Sociale Italiene⁠(d) au ocupat o clădire în Roma și au înființat un centru social sub denumirea de Il Bartolo.[2][3] În 1998, activiștii italieni au ocupat o altă clădire în Roma și au creat centrul social PortAperta.[4][5][6] În clădirea respectivă sunt organizate concerte.[7]

În 2002, neofasciștii au ocupat o clădire și au creat centrul social CasaMontag.[8] Pe 22 septembrie, naționaliștii italieni au înființat în altă clădire centrul Foro 753.[9][10][8]

CasaPound[modificare | modificare sursă]

Pe 23 decembrie 2003, neofasciștii italieni au ocupat o clădire pe colina Esquilina (Via Napoleone III) și au înființat celebrul centru social CasaPound.[11] În iunie 2008, CasaPound a devenit „asociație de promovare socială” și și-a schimbat numele în CasaPound Italia. Mișcarea deține astăzi numeroase centre sociale în Italia: Circolo Futurista Casalbertone în Roma,[12] Casa d'Italia in Colleverde și CasaPound Latina în Latina, Lazio.[13][14] Centrul social Area 19 a fost creat în 2008,[15] însă a fost evacuat în 2015.[16]

Spania[modificare | modificare sursă]

În Spania există centre social de dreapta în Madrid și Zaragoza. Hogar Social Zaragoza a fost ocupată în iunie 2014. Hogar Social Ramiro Ledesma⁠(d) este o mișcare înființată în 2014[17][18] a cărei membri obișnuiesc să ocupe diverse clădiri[19][20] și să organizeze manifestații cu mii de protestatari.[21]

Ucraina[modificare | modificare sursă]

În timpul revoluției ucraineane din 2014, naționaliștii au ocupat o clădire în centrul Kievului. Clădirea a fost utilizată ca sediul central al batalionului Azov. Aceștia au înființat în 2016 centrul social Casa Cazacilor (în ucraineană Козацький Дім), fiind inspirați de către italienii de la CasaPound. Clădirea găzduiește biblioteca cercului literar „Flacăra” (în ucraineană Літературний клуб "Пломінь"), cluburi sportive, un studio de înregistrări și un salon de tatuaje.

Franța[modificare | modificare sursă]

Bastionul Social⁠(d) a fost o mișcare neofascistă franceză a cărei strategii cuprindea organizarea de proteste, acordarea de ajutoare nevoiașilor și ocuparea clădirilor neutilizate. Aceasta a fost înființată în 2017 când membrii asociației studențești Groupe Union Défense au ocupat o clădire în Lyon.[22][23][24] Filiale ale mișcării s-au extins și în alte orașe.[25] GUD a fost interzisă în 2019 de către guvernul francez.[26]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Domenico Di Tullio, Centri sociali di destra, Castelvecchi, 2006, s. 40-41
  2. ^ Eduardo Di Blasi. „Okkupazioni, destra in cerca di identitàCentri sociali e case occ upate, un fenomeno nato quando l'Msi cominciò a diffidare dei su oi estremisti”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Occupazione Portuense: a via Bartolucci torna 'Il Bartolo'. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „E i camerati aprono il centro sociale nero”. Accesat în . 
  5. ^ „Okkupanti antagonisti ma di destra”. Accesat în . 
  6. ^ „Anche al centro sociale nero una sede assegnata dal Comune”. Accesat în . 
  7. ^ „Musica e cori neri per ricordare il terrorista caduto”. Accesat în . 
  8. ^ a b „Il centro sociale? Anche di Destra Ecco le Occupazioni Non Conformi”. Accesat în . 
  9. ^ „FORO753”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Morra e Salvini alla corte (segreta) dell'estrema destra”. Accesat în . 
  11. ^ Ansaloni Andrea. „Fasci metropolitani. Viaggio nelle catacombe nere”. Accesat în . 
  12. ^ www.circolofuturista.org. „Circolo Futurista”. Accesat în . 
  13. ^ „Latina, deputati Pd: «Casapound con sede abusiva». La replica dei militanti”. Accesat în . 
  14. ^ „Interpellanza parlamentare contro CasaPound a Latina: "Clamoroso autogol del Pd". Accesat în . 
  15. ^ Sara Mechelli. „Sgomberata Stazione Farneto, occuoata dopo anni di abbandono da Casapound”. Accesat în . 
  16. ^ „Monte Mario, sgomberata la stazione Farneto: era occupata da 'Area 19'. Accesat în . 
  17. ^ „Hogar Social Madrid: el colectivo neonazi que reparte comida "solo para españoles", protesta frente al Ayuntamiento y ataca la mezquita”. Accesat în . 
  18. ^ Mónica Zas Marcos. „Hay un neonazi en mi archivo del NO-DO”. Accesat în . 
  19. ^ „El grupo neonazi desalojado de Tetuán en septiembre ocupa otro inmueble en Madrid”. Accesat în . 
  20. ^ „Xenofobia y caridad: ayuda sólo para españoles”. Accesat în . 
  21. ^ „Madrid: Thousands Rally against Invasion”. Arhivat din original în . Accesat în . 
  22. ^ „Lyon : le Gud squatte un immeuble pour venir en aide aux Français dans le besoin”. Accesat în . 
  23. ^ „À Lyon, le GUD réquisitionne un bâtiment pour aider les Français. Accesat în . 
  24. ^ Daphné Gastaldi. „A Lyon, le GUD expulsé de son squat”. Accesat în . 
  25. ^ MARINE TURCHI și MATTHIEU SUC. „«Bastion social»: les secrets du nouveau GUD”. Accesat în . 
  26. ^ Charlotte Belaïch. „Le gouvernement dissout le Bastion social et six de ses antennes”. Arhivat din original în . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Domenico Di Tullio, Centri sociali di destra. Occupazioni e culture non conformi Roma, Castelvecchi, 2006. ISBN 88-7615-105-2.
  • Daniele Di Nunzio ed Emanuele Toscano, Dentro e fuori Casapound. Capire il fascismo del Terzo Millennio, Roma, Armando Editore, 2011. ISBN 978-88-6081-926-0
  • Nicola Rao, La Fiamma e la Celtica. Sessant'anni di neofascismo da Salò ai centri sociali di destra, 2006, Roma, Sperling & Kupfer. ISBN 8820041936

Legături externe[modificare | modificare sursă]