Cele trei legi ale roboticii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Imagine cu un robot-malefic din Superman: The Mechanical Monsters (1941)

Scriitorul rus evreu american Isaac Asimov definește în literatura științifico-fantastică (SF) prin anii 1950 cele trei legi ale roboților și mașinilor „inteligente”, un concept revoluționar la acea vreme. O mare parte din creația literară a lui Asimov este construită în jurul acestor trei legi, pe care autorul le-a creat pentru a recomanda parametri clari ai funcționării roboților în scopul de a preveni scăparea acestora de sub controlul omului.

Legile[modificare | modificare sursă]

Cele 3 legi sunt:

Legea 1[modificare | modificare sursă]

Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane, sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău.

Legea 2[modificare | modificare sursă]

Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1.

Legea 3[modificare | modificare sursă]

Un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Legea 1 sau Legea 2.

Legea supremă - Legea 0[modificare | modificare sursă]

Acțiunea din romanele sale a pricinuit apariția unei legi suplimentare, intitulată Legea 0 (zero):

Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău umanității sau să permită prin neintervenție ca umanitatea să fie pusă în pericol.

Ca urmare a Legii 0, toate celelalte legi se modifică corespunzător, Legea 0 fiind legea supremă.

Consecințe pentru zilele noastre[modificare | modificare sursă]

Consecințele acestor legi fictive se observă cel mult în lumea SF. Pentru a respecta o lege, oricine, deci și un robot, trebuie întâi să o înțeleagă. Or chiar și roboții anilor 2011 sunt încă departe de a înțelege sensul unei fraze formulate într-un limbaj natural. Apoi, legile ar mai trebui și interpretate (în plus trebuie înțeles și „spiritul legii”). Dar chiar în ipoteza unei înțelegeri și interpretări corecte, cele 4 legi de mai sus ar fi probabil insuficiente pentru ca un robot să ia o decizie „bună” într-o lume concretă atât de complexă, astfel încât să nu scape niciodată de sub controlul omului.

Un alt aspect îl prezintă roboții militari din zilele noastre, dintre care unii sunt teleghidați, care au omorât deja mai mult de 40 de combatanți și circa 200 ... 1.000 persoane civile[1], fără însă ca să existe o etică[2] și o legislație de război pentru luptele robotizate. În aceste condiții reale legile de mai sus ale roboticii nu pot decât să rămână un deziderat teoretic științifico-fantastic.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Revista lunară germană Spektrum der Wissenschaft, articolul Der ferngesteuerte Krieg (Războiul teleghidat), nr. 12/2010 p. 70
  2. ^ Roboetică, Almanahul Anticipația, articolul FORESIGHT ROBOETIC http://www.anticipatia.com/index.php/component/k2/item/93-foresight-roboetic - de Bianca Stan

Vezi și[modificare | modificare sursă]