Caffaro di Rustico da Caschifellone

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Caffaro di Rustico da Caschifellone (cca. 1080 – cca. 1164) a fost un cruciat și cronicar italian (genovez). Cronica sa constituie o importantă sursă de informații despre cruciatul genovez Guglielmo Embriaco.

Caffaro s-a născut în satul Caschifellone (astăzi parte componentă a Serra Riccò). Pe când era adolescent, a întgreprins o călătorie în Siria, ca partizan al lui Godefroy de Bouillon în Prima cruciadă. A revenit la puțină vreme după 1101 și prima sa lucrare care a câștigat o oarecare audiență a fost o povestire asupra cruciadei. La puțină vreme după aceea, a început lucrul la redactarea unei istorii a Genovei, intitulată Annales. Deși latina imperfectă folosită de Caffaro a împiedicat Annales să devină o operă de largă rezonanță, cronica a fost prima de acest gen care să fi fost scrisă la Genova și rămâne o descriere istorică importantă.[1]

Pe baza faimei sale de cruciat, Caffaro a devenit apoi căpitanul unei nave genoveze, calitate în care a purtat câteva lupte împotriva Pisanilor. Către sfârșitul vieții, a urmat cariera de diplomat și a îndeplinit unele misiuni în numele papei Calixt al II-lea, al împăratului Frederic I Barbarossa și al regelui Alfonso al VII-lea al Castiliei.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ A se vedea, de exemplu, H. E. J. Cowdrey, "The Mahdia Campaign of 1087", The English Historical Review, 92 (1977), p. 1-29), care notează atât importanța cât și limitele cronicii lui Caffaro.
  2. ^ A se vedea Gerald W. Day, "Manuel and the Genoese: A Reappraisal of Byzantine Commercial Policy in the Late Twelfth Century", The Journal of Economic History, 37 (1977), 2, p. 289-301).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Richard D. Face, "Secular History in Twelfth-century Italy: Caffaro of Genoa", Journal of Medieval History, 6 (1980), 2, p. 169–84.
  • John Bryan Williams, (1997), "The Making of a Crusade: The Genoese Anti-Muslim Attacks in Spain, 1146–1148", Journal of Medieval History, 23 (1997), 1, p. 29–53.