Bucătărie (încăpere)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Bucătăriile sunt camere special concepute pentru prepararea și stocarea mâncării. În mod obișnuit bucătăriile cuprind un aragaz pentru prepararea alimentelor, o chiuvetă pentru spălarea alimentelor și a vaselor, frigidere pentru depozitarea la rece a mâncării și spații de depozitat vesela. Camerele speciale de bucătărie existau încă din Antichitate, însă aparatele electrocasnice moderne au apărut in ultimele două secole, impulsionate de transformările în structura socială și de descoperirea modalităților de producere a curentului electric.

Frigidere[modificare | modificare sursă]

Refrigerarea este folosită pentru stocarea alimentelor pentru a inhiba acțiunea distructivă a bacteriilor, drojdiilor și mucegaiului. Înainte de inventarea aparatelor mecanice de refrigerare, metodele de păstrare a alimentelor la rece presupuneau construcția unor beciuri în pământ în care erau stocate gheața și zăpada din timpul iernii. Principiul după care funcționează refrigerarea, adică tendința anumitor lichide care se evaporă de a absorbi căldură, ducând astfel la răcirea aerului dimprejur, a fost observat încă din urmă cu câteva secole de către chinezi și, ulterior, de către italieni, însă abia în secolul XVIII scoțianul William Cullen a reușit prima refrigerare artificială la Universitatea din Glasgow. Primele mașini de refrigerare au apărut la începutul secolului XIX construite de inventatori britanici și americani ca Oliver Evans, Michael Faraday, Jacob Perkins și John Gorrie. Însă primul aparat frigorific practic și realizabil la scară industrială a fost construit de german Carl von Linde în 1876, care a patentat procesul de lichefiere a gazului în cantități mari. Deja, la jumătatea secolului XX, peste 80% dintre gospodăriile americane erau dotate cu frigidere, iar în prezent în Statele Unite și în cele mai multe dintre statele dezvoltate sunt tot atâtea frigidere câte gospodării există.

Frigiderele in Romania

Primele frigidere din România s-au construit în anul 1956 la U.M.E.B. (Uzina de Mașini Electrice București), denumuită pe atunci "Klement Gottwald". Purtau denumire de Pinguin, funcționau pe sistemul cu absorție (precum Fram, care au fost produse însă ulterior) și nu aveau termonastat! Capacitatea era de circa 80 litri (însă frigiderul de aproape 2 ori mai înalt decât un Fram) și funcționau circa 5.500 de ore pe an (Fram funcționa circa 4.500). În 1963 Uzina Mecanică din Sadu (Gorj), fabrică de armament se începe fabricarea frigiderelor Fram. La începutul anilor '70 , pe baza unei licențe cumpărate din Franța, începe fabricarea la fabrica Arctic din Găești a primelor frigidere românești cu compresor. În perioada de până în 1985, frigiderele Arctic acopereau peste 95% din piața românească de profil, o parte importantă a producției fabricii Arctic orientându-se și către export.

Modalități de folosire corectă

În frigider, alimentele trebuie aranjate în funcție de tipul acestora. În congelator se pot pune carnea, peștele și legumele congelate. În răcitor, pe rafturile superioare se așază mezelurile și alimentele gătite, în vreme ce legumele și fructele proaspete se spală înainte de introducerea în frigider și se așază pe rafturile inferioare sau în lada special concepută pentru legume și fructe. Ouăle trebuie spălate apoi introduse în compartimentele special concepute pentru acestea. Mezelurile trebuie împachetate înainte de a fi introduse în frigider. Calitatea recipientelor în care așezi alimentele este foarte importantă pentru păstrarea prospețimii acestora și pentru confortul tău. Este recomandat să nu așezi pe același raft carnea crudă și mâncarea gătită pentru că se pot transmite bacterii care să strice mâncarea. Brânza și produsele lactate trebuie așezate în recipiente de plastic pentru că laptele este un mediu propice înmulțirii bacteriilor. Lasă spațiu în jurul alimentelor pentru ca aerul rece să circule liber. Este de evitat de asemenea aglomerarea prea mare a frigiderului. Un astfel de frigider se poate transforma într-o adevărată „bombă bacteriologică”. Salata verde, castraveții și strugurii nu trebuie congelate iar fasolea verde, varza, conopida, guliile și spanacul trebuie fierte trei minute înainte de congelare. Cea mai sigură și sănătoasă metodă de dezghețare este ca alimentele să fie lăsate la temperatura frigiderului.

Tipuri de frigidere

Frigiderul este aparatul electrocasnic cel mai important din bucătărie acesta fiind și cel mai important consumator permanent din locuința – aproximativ 21% din energia consumată. Un frigider trebuie să fie ușor de întreținut și de curățat, să aibă o tehnologie no frost, să nu necesite dezghețarea permanentă. De asemenea, un frigider trebuie să fie ușor reconfigurabil în interior în funcție de necesități și să aibă cât mai multe opțiuni de stocare.

Frigiderele de sine stătătoare se așează în bucătărie, ceea ce înseamnă că sunt complet vizibile și amplasate într-un spațiu deschis. Uneori aceste frigidere pot fi încadrate de mobilier important să fie lăsat un spațiu de 5-10 cm în spatele frigiderului și în jurul laturilor acestuia, astfel încât să fie permisă degajarea căldurii generate de acesta. De asemenea, trebuie să fie lăsat suficient spațiu în fața aparatului pentru a putea deschide complet ușile și a trage sertarele.

Frigiderele incorporabile sunt concepute pentru a fi integrate într-un corp de mobilier sau sub blatul bucătăriei prin urmare aspectul bucătăriei va fi unitar, aparatul fiind complet ascuns. Frigiderele incorporabile sunt disponibile într-o diversitate de mărimi și tipuri, de la cele amplasate sub blatul bucătăriei (82-87cm înălțime), la cele așezate la semiînălțime (88-123 cm înălțime) sau cele mari verticale (145 – 180cm înălțime).

Frigiderele cu răcire cu aer (No Frost) sunt cele la care răcirea celor două compartimente se face cu aer rece uscat, evitându-se astfel formarea gheții. Aparatele care folosesc acest tip de răcire nu necesită dezghețare. Aerul este răcit în afara compartimentelor cu alimente și este introdus în acestea prin niște fante. Sunt și cazuri în care doar congelatorul este „no frost”, iar frigiderul este cu răcire statică.

Unele frigidere nu au congelator dar au un compartiment mic unde se pot produce temperaturi sub 0 grade. Aceste compartimente au o mărime limitată care este suficientă pentru păstrarea cărnii tocate, a unei cutii de înghețată sau a cubulețelor de gheață, însă dacă este vorba de ceva mai mare, veți avea nevoie de un congelator separate. Această opțiune poate fi foarte interesantă pentru că un congelator se deschide mult mai rar decât un congelator. Congelatorul poate fi plasat chiar și într-o altă încăpere sau într-o zonă unde există spațiu disponbil dar nu se pot pune corpuri cu utilizare frecventă. Frigiderele fără congelator sunt foarte ușor de întreținut. Nu este necesară dezghețarea dat fiind că acest frigider se va dezgheța automat. Congelarea consumă mult mai multă energie decât răcirea, deci dacă se adaugă un congelator consumul de energie se poate aproape dubla. Dat fiind că frigiderele fără congelator se concentrează exclusiv asupra răcirii, vor funcționa firește mai eficient.

Aragaze[modificare | modificare sursă]

Plitele pentru gătit folosesc energia termică dată de combustia gazului sau de electricitate pentru a încălzi și prepara alimentele. Primele plite pentru gătit au fost atestate în Alsacia în 1490. Soba era realizată în întregime din cărămidă. Primele plite din metal apar în secolul XVIII în Germania, apoi se răspândesc în Occident, unul dintre inventatorii primelor modele de plite de metal fiind Benjamin Franklin. Prima plită care funcționa pe bază de gaz a fost inventată de britanicul James Sharp, însă produsul cu cel mai mare succes în secolul XIX a fost plita pe bază de cărbuni produsă în 1833 de către Jordan Mott. Plita electrica a apărut de asemenea încă din secolul XIX, în 1891 compania Carpenter Electric Heating Manufacturic a patentat prima plită electrică. Până în anii 1920, majoritatea gospodăriilor americane erau dotate cu aragazuri care funcționau pe bază de gaz și aveau încorporate cuptoare. Plitele moderne de gătit funcționează fie pe bază de gaz, fie sunt plite electrice. De asemenea, în ultimii ani s-au dezvoltat aparate moderne precum plitele și cuptoarele incorporabile care sunt încastrate în mobila de bucătărie.

Modalități de folosire corectă

Aragazul nu trebuie așezat la întâmplare în bucătărie. Aragazul trebuie plasat la distanță față de frigider, pentru a nu suprasolicita frigiderul, a nu crește consumul energetic al acestuia și a nu spori riscul de defecțiune. Hota trebuie așezată la o distanță de cel puțin 65 de centimetri față de aragaz pentru a evita accidentele. Pentru a economisi energie este recomandat să gătești pe cât mai multe ochiuri în același timp. De asemenea, dacă folosești cuptorul evită pe cât posibil deschiderea ușii acestuia în timpul de coacere. De fiecare dată când deschizi ușa cuptorului, temperatura din interior scade cu 25 de grade Celsius.

Tipuri de plite

Plita electrică cu rezistență
 nu mai prezintă interesul nici al consumatorilor și nici al producătorilor. Modelele sunt neschimbate de ani de zile și sunt cele mai ieftine. Fiabile și ineficiente, plitele electrice de acest tip vor dispărea în curând de pe piață.

Plita electrică vitroceramică produce căldură prin încălzirea unui element radiant sub sticla uniformă ce formează suprafața de gătire. Acest sistem este mai ieftin decât cel al plitelor cu inducție dar este și mai ineficient, menținând însă avantajul major al unei întrețineri ușoare. Suprafața de sticlă este de cele mai multe ori o sticlă ceramică mecanic foarte rezistentă și un conductor termic foarte slab. Căldura radiată va fi absorbită de fundul cratiței și transmisă mâncării. Sistemul are o inerție termică mare și va răspunde mai încet la setările utilizatorului.

Plita electrică cu inducție
 este cel mai rapid sistem de gătire existent la ora actuală. O oală cu apă va fierbe cam de două ori mai repede pe acest tip de suprafață față de o plită cu gaz. Ușor de curățat și sigură în exploatare, plita cu inducție este un produs care a ajuns la maturitate și va fi încet-încet adoptată în majoritatea locuințelor. Asemeni plitelor pe gaz, plita cu inducție permite un control fin cu răspuns imediat al gătirii.Sistemul electronic din plită generează un câmp electromagnetic puternic care trece prin suprafața de sticlă termică. Oalele trebuie să fie compatibile cu sistemul de gătire pe inducție pentru că fundul acestora este de fapt elementul generator de căldură. Transferul de energie se face astfel foarte eficient, aproximativ 90% din energia consumată se transmite mâncării.Plitele cu inducție nu rezolvă însă toate problemele. Gătirea la wok necesită încălzirea pereților laterali ai tigăii iar plita cu inducție clasică nu poate genera căldură decât pe suprafața inferioară a wokului care are o suprafață redusă – forma semisferică a wokului este necesară pentru a putea amestesca legumele cu o simplă mișcare a încheieturii.

Plitele pe gaz 
au evoluat mult de la clasicul aragaz. Avem acum plite cu ardere mai eficientă. Sunt și arzătoare de mare putere sau arzătoare cu trei coroane pentru un transfer mai bun al căldurii flăcării către mâncare. Aprinderea electronică folosind o singură mână este acum standard pentru toate tipurile de plite. De asemenea este omniprezentă și siguranța de oprire a gazului în cazul stingerii accidentale a flăcării.

Plitele mixte combină două moduri de gătire într-o plită de dimensiuni standard cu patru ochiuri. Se poate opta pentru trei ochiuri pe gaz și unul electric rezistiv sau există și combinația de două ochiuri electrice radiante și două pe inducție. De asemenea există și plite cu două ochiuri pe gaz și două pe inducție. Spre deosebire de sistemul domino, plitele mixte tind să fie puțin mai ieftine.

Plitele domino 
sunt recomandate celor care au cerințe speciale sau doresc să-și compună o suprafață de gătit personalizată. Se poate alege între plite pe inducție cu unul sau două ochiuri, plite pe gaz cu unul sau două arzătoare, plite teppan yaki ce folosesc fie o rezistență fie inducția electromagnetică pentru generarea căldurii. Există de asemenea și grătare electrice sau friteuse.

Curățarea plitelor

Timpul de care este nevoie pentru a fi curățată o plită în urma unei utilizări serioase diferă în funcție de tipul de plită.

Plitele cu inducție sunt cel mai ușor de curățat. Cu foarte puține excepții, plitele cu inducție au o suprafață plană, care se poate șterge ușor deoarece plita nu se va încălzi la fel de mult ca și vasul și prin urmare mâncarea nu se va arde.

Plitele vitroceramice au o suprafață plană care poate fi ștearsă ușor însă spre deosebire de cele cu inducție permit mâncării care se prelinge să se ardă pentru că temperatura este mult mai ridicată.

Plitele cu gaz sunt cel mai greu de curățat deoarece au mai multe părți ce trebuie să fie curățate individual și apoi plita trebuie reasamblată. Curățarea trebuie făcută și în jurul arzătoarelor. Suporturile de cratițe cu forme complicate pot transforma într-un adevărat coșmar ștergerea mâncării arse.

Plitele cu suprafață ceramică trebuie curățate chiar în timpul gătitului dacă se varsă pe suprafața lor zahăr sau mâncare cu un conținut ridicat de zahăr pentru că acesta va ataca suprafața sticlei lăsând niște urme permanente. Este singurul punct slab al suprafețelor de sticlă ceramică.Pentru curățarea resturilor de mâncare de pe plită se utilizează în primă instanță lama de curățare și apoi se freacă cu un produs de curățare specific. Acesta are în compoziție și o ceară care rămâne pe plită formând un strat protector ce va permite curățarea mai ușoară în viitor.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]